Publicat de: Andra Bunea | 15/10/2018

Creasta Malinului – BMC – Pripon (13 oct. 2018)

Imi doream de mult timp sa parcurg Creasta Malinului (CM), dar am tot amanat din diverse motive. Este un traseu destul de usor (Kargel il coteaza 2A, insa eu cred ca gradul corect este 2B), care ofera o perspectiva unica asupra zonei N-E a Costilei. Dupa o incercare nereusita de a gasi coechipier sambata trecuta, am rezolvat problema sambata asta: Razvan C. din Bucuresti era interesat si disponibil pentru o iesire in Bucegi.

Ne-am intalnit sambata dimineata in jur de 8:00 la Caminul Alpin si am pornit pe traseu la 8:15. Am mers pe triunghi rosu pana in Poiana Costila, de unde am facut stanga si am urcat pe Valcelul Pamantos, cale rapida de acces spre V. Malinului. Am urcat fara asigurare saritorile din partea inferioara a Malinului, admirand culorile pastel in care toamna pictase deja peisajul.

Dupa parerea mea, Creasta Malinului este in primul rand un traseu de peisaj, iar toamna este in mod cert cel mai frumos anotimp in care merita facut. M-am bucurat ca am nimerit o zi frumoasa de octombrie, in momentul in care explozia de culori atinge apogeul.

In jur de 11:30 am ajuns in Canionul Malinului in punctul in care porneste spre dreapta un horn vertical, care duce spre Brana cu Jnepeni. Ma documentasem de mult timp cu privire la traseu (https://www.climbromania.com/Ruta.aspx?ID_Ruta=257) si stiam ca sunt 2 cai de acces: fie prin Malin – urcare pe un horn si traversare la dreapta pe Brana cu Jnepeni, fie pe partea cealalta a crestei prin V. Seaca a Costilei sau V. Tapului, cu traversare la stanga pe Brana cu Jnepeni. Am studiat si jurnalul de pe carpati.org din sept. 2017, care descrie accesul dinspre V. Tapului. Am decis sa intru dinspre V. Malinului, crezand ca accesul este mai usor pe acolo. Dar m-am inselat: desi accesul pana in Canionul Malinului este usor si rapid, continuarea pe horn si pe Brana cu Jnepeni este foarte anevoioasa. Hornul se urca usor, dar poteca se pierde apoi printre jnepeni. Am fost nevoiti sa „innotam” prin jnepeni ca sa ajungem pe creasta (ne-a luat o ora si jumate sa urcam din Canion pana la baza crestei). Cand am ajuns acolo, i-am zis lui Razvan: „s-ar putea ca la sfarsit sa spun ca cea mai dificila parte a traseului e asta, unde a trebuit sa lupt cu jnepenii ca sa inaintez”. Si asa a fost !

In jur de 13:00 am ajuns in creasta. Am facut pauza de masa si de echipare. Apoi am urcat pe picioare portiunea de 10-15 m (usoara, dar friabila) care duce spre locul unde incepe prima lungime. Am gasit pitonul de asigurare in stanga si am pus o nuca intr-o fisura din dreapta. La 14:10 am inceput catararea primei lungimi.

Terenul nu este dificil din punct de vedere tehnic; este insa friabil. Ne mai gasind nici un piton pana la pitonul cu cordelina alba (unde a regrupat echipa din sept. 2017), am plasat o nuca in fisura din dreapta, am continuat spre stanga pe un horn usor, am depasit o zona cu jnepeni si am ajuns la pitonul cu cordelina alba. Mi s-a parut un pic prea scurt sa regrupam acolo, asa ca am plecat mai departe pe o fisura-horn la stanga si am iesit intr-o muchie cu stanca si iarba. Am vazut mai sus in fata mea peretele vertical cu fisura, la baza caruia este o platforma cu jnepeni, insa nu era evident pe unde merge traseul pana acolo. Am incercat mai intai prin stanga, dar era cam abrupt si nu era nici un piton. M-am dus apoi spre dreapta, am caratat cateva praguri de stanca si iarba, ba chiar ma pregateam sa catar o portiune verticala cu prize bune, cand am vazut un piton. Bingo ! Deci sunt pe calea cea buna ! Am asigurat acolo, m-am catarat spre dreapta si am iesit pe muchie. Am traversat muchia spre stanga pana la jnepeni, apoi drept in sus, tragand de coarda (am avut o semicoarda de 50 m) si rugandu-ma sa-mi ajunga pana la primul piton. Mi-a ajuns la fix ! Am parcurs asadar dintr-o bucata primele 2 lungimi descrise de Marius P. in jurnalul de pe Carpati.

I-am dat lui Razvan semnalul sa plece. Am recuperat vreo 3 m de coarda, dupa care am vazut ca se tensioneaza coarda si nu mai vine. Am asteptat vreo 10 minute si nu stiam de ce Razvan nu avanseaza. Am aflat apoi, cand a ajuns pe brana cu jnepeni: s-a chinuit foarte mult sa recupereze nuca pe care o pusesem in fisura din dreapta. Nu a reusit, asa ca a lasat-o acolo. Prima idee a fost: „o sa vin in alta zi sa o recuperez”. Dar gandindu-ma mai bine, mi-am dat seama ca as putea sa merg chiar acum dupa ea, asigurata de sus de Razvan. Am trecut la treaba: Razvan s-a asigurat si a inceput sa ma coboare. Mi-a sugerat sa pun asigurari pe masura ce cobor, ca sa nu fac pendul in caz de cadere. Am pus mai intai un anou dupa un bolovan, apoi am asigurat pitonul de sub muchie si tot asa pana la pitonul cu cordelina alba de mai jos. Acolo m-am uitat cu atentie dupa nuca in fisura din stanga. Am dibuit-o si am incercat sa o scot. De mentionat ca nu am avut la mine cheie de nuci, dar nici daca aveam, nu este sigur ca ne-ar fi fost de folos. Nuca era foarte bine intepenita si nu voia sa iasa. M-am chinuit vreo 5 minute sa o scot, insa nu m-am dat batuta pentru ca stiam ca daca a intrat, trebuie sa si iasa. Vazand ca nu reusesc, am „telegrafiat” o rugaciune sus si mi-am revizuit strategia. Am observat ca in interior era un spatiu mai larg, asa ca m-am gandit ca poate am bagat-o pe latura cealalta si am rasucit-o in interior. Am rasucit-o asadar in gaura din stanca si am tras-o: de data asta a iesit foarte usor. Am rasuflat usurata si i-am multumit lui Dumnezeu pentru ajutor. M-am catarat rapid pana in regrupare si m-am pregatit sa plec cap pe urmatoarea lungime. Razvan mi-a spus ceva de genul: „ai reusit performanta sa urci si cap si secund 🙂 ” Asa e !

Urmatoarea lungime (a doua pentru noi) parea sa fie cea mai dificila a traseului. In realitate nu a fost mai dificila decat prima. Fisura este bine asigurata (3 pitoane); urmeaza apoi o zona friabila, dupa care inca un piton si platforma de jnepeni, unde se poate asigura. Am avansat rapid si fara emotii (estimez acest pas la 5+). A venit si Razvan foarte repede pana la jnepeni, dupa care am mers pe picioare portiunea usoara pana la diedrul final. Diedrul este prevazut cu piton la jumatea lui. Razvan fiind mai inalt, s-a ridicat pe varfuri si a pus o bucla in piton. Am plasat o nuca in dreapta si am inceput catararea. In jurnalul de pe Carpati se recomanda o abordare pe muchia din stanga, dar eu mi-am dorit sa catar diedrul direct. Nu mi s-a parut greu: este pas de maxim 6-. Dupa ce am iesit din diedru, am mai parcurs vreo 4-5 m pe teren usor si am ajuns pe Coltul Malinului. L-am asigurat pe Razvan la un bolovan. Era ora 17:00 cand a ajuns si el pe varf. Ne-am miscat foarte repede, daca luam in considerare faptul ca eu am parcurs de 2 ori prima lungime 🙂

Am strans coarda si am coborat pe picioare bucata pana la Dintele dintre Colti, care se ocoleste prin dreapta. Am mai parcurs aceasta zona (am trecut la liber de fiecare data) si o cunosteam bine. Am amenajat o balustrada pentru Razvan, ca sa treaca repede si in siguranta (sunt pitoane la intrare, pe lateral si la iesire). In jur de ora 18 eram in Brana Mare a Costilei (BMC). Dupa o scurta pauza de dezechipare, am pornit la dreapta spre Pripon. Din fericire, era inca lumina, asa ca am putut sa admiram peisajul superb pe care il ofera BMC. La 19:10 am ajuns in Cerb, dupa care am coborat la frontala.

In concluzie: a fost o tura superba, relativ usoara din punct de vedere tehnic si impresionanta ca peisaj. Am vazut dintr-o perspectiva noua zone din Bucegi pe unde am mai umblat. Gradul maxim al traseului este probabil 5+ (6- daca se catara direct diedrul final). Dificultatea nu este de natura tehnica, ci mai mult de ordin psihic: expunerea e mare si sunt zone foarte friabile. Acest traseu este totusi un pic mai greu decat Acele Morarului (pe care le-am parcurs complet la liber de mai multe ori), de aceea estimez ca un grad corect ar fi 2B (si nu 2A). Il recomand pentru peisaj, insa cu acees dinspre Tap sau V. Seaca a Costilei. Asa cum am prevazut, cea mai dificila parte a traseului a fost pentru mine lupta cu jnepenii dinspre Canionul Malinului 🙂

Această prezentare necesită JavaScript.

 

 


Responses

  1. O tura pe cinste. bis! 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: