Publicat de: Andra Bunea | 21/01/2019

Galbenele – Hornul Coamei – Scorusi (19 ian. 2019)

Nu am mai fost in Bucegi din 1 dec. 2018, cand am urcat pe Albisoara Rasucita. Intre timp, a nins foarte mult si a fost risc mare de avalansa. Am asteptat sa se opreasca ninsorile si sa se stabilizeze zapada.

Aceste conditii pareau sa fie indeplinite in saptamana care s-a incheiat: nu a mai nins semnificativ si au fost doua zile de soare (joi si vineri), urmate de o racire a temperaturilor (sambata). Soarele a inmuiat zapada, care a inghetat apoi peste noapte. In concluzie (mi-am zis), sambata este ziua perfecta pentru o iesire in Bucegi.

Bineinteles ca nu oriunde: tura pe schiuri de vineri din Baiului mi-a permis sa studiez starea zapezii pe vaile si versantii din Bucegi. Am constatat ca zapada arata bine in Caraiman si Costila, dar ca sunt acumulari enorme in partea superioara pe Cerb si Morar. Le-am exclus pe cele din urma si m-am concentrat asupra traseelor din Caraiman si Costila. Mi-am zis: se poate face orice vale sau valcel abrupt – inclusiv Albisoarele, insa pentru ca nu am mai facut un traseu tehnic de o luna jumate, o sa ma multumesc cu ceva mai usor (un 1B). Am oscilat intre V. Coltilor cu coborare pe Galbenele si Hornul Coamei cu retragere prin Scorusi – Galbenele. Am facut echipa cu Vlad si Silvia si am decis sa urcam pe Hornul Coamei (HC). Am plecat la 8:15 de la caminul alpin, unde ne-am intalnit cu doua echipe care aveau planuri mari prin Costila.

La urcarea prin padure, zapada a fost mica la inceput. Dar pe masura ce avansam, era din ce in ce mai mare. Din fericire, erau urme bune pana la izvorul alpinistilor. De acolo insa, era un rand de urme vechi intr-o zapada care trecea de genunchi. Facand comparatie cu zapada care era pe 1 dec., mi-am dat seama cat de mult a nins in Bucegi in ultimele saptamani. Am innotat asadar prin zapada pana la refugiul Costila, unde ne-am oprit pentru o pauza de masa. Intre timp, ne-au ajuns din urma celelalte doua echipe, care intentionau sa urce pe creasta Costila-Galbenele (CCG). Pana la urma, doar una dintre ele (formata din 3 persoane) a urcat pe CCG; cealalta a renuntat si a facut un traseu in apropierea refugiului.

In jur de 10:30 am pornit spre V. Galbenele. Pe V. Costilei zapada era tare (cursesera cateva avalanse); in schimb, pe traversarea spre Galbenele zapada era foarte mare (pe alocuri pana la brau) si neconsolidata. Vlad a fost eroul zilei = a facut urme pe toata traversarea. La intrarea in Galbenele am avut parte de o surpriza placuta: pe vale zapada era consolidata, numai buna de coltari. Intre timp ne-a ajuns din urma echipa de 3 care urma sa urce pe CCG (au intrat prin valcelul Florilor de Colti). Ei au luat-o inainte, in timp ce noi ne-am oprit sa ne punem coltarii.

Traversarea dintre Costila si Galbenele ne-a luat aproape o ora. In schimb, starea buna a zapezii de pe Galbenele ne-a permis sa ajungem la intersectia cu Hornul Coamei in doar 45 minute. La intrarea pe Galbenele era ceata, insa pe masura ce urcam, ceata se risipea tot mai mult si se insenina. Mi-am adus aminte ca prognoza de pe meteoblue indica innorat cu precipitatii slabe dimineata si partial senin dupa-amiaza. De data asta, prognoza s-a realizat intocmai.

In jur de 12:30 am facut stanga si am intrat pe HC. Nu prea ne-a placut de la bun inceput ce am gasit acolo: hornul de la intrare era partial descoperit, iar zapada nu era consolidata. Asa au stat lucrurile pe intregul traseu: zapada putina si proasta, saritori descoperite. Eu alesesem HC pentru ca am fost de mai multe ori (de 2 ori vara si de 2 ori in conditii de iarna) si mi se parea un traseu usor. Dar de data asta l-am subestimat. Datorita conditiilor actuale, a fost mult mai greu decat in datile precedente si cu siguranta, mai dificil decat orice traseu 1B pe care l-am facut in conditii de iarna – cu o singura exceptie: Hornul Ascuns din Coltul Malinului, pe care am avut grozava „inspiratie” sa-l fac solo in dec. 2017. Iata asadar ca un traseu aparent usor se poate transforma intr-o mare provocare daca nu se afla in conditii bune.

Dar noi nu stiam cat de proaste sunt conditiile, asa ca am intrat in traseu hotarati si optimisti. Din pacate, Silvia a avut probleme un pic mai sus de intrare: s-a blocat intr-un horn inalt si spalat. Vlad trecuse deja, iar eu eram in spatele ei. I-am propus sa coboare langa mine, am scos coarda si ne-am legat, in ideea ca voi urca eu si o voi asigura de sus. Eu am reusit sa trec, dar foarte greu. Din fericire, aveam la mine pioletii tehnici, care m-au ajutat foarte mult. Insa cand a vazut Silvia cat de greu se trece, a renuntat sa mai urce, inclusiv asigurata. A revenit in firul Galbenelelor, a urcat apoi pana in Strunga, dupa care a decis sa coboare la refugiu si sa ne astepte acolo.

Eu si Vlad am decis sa mergem mai departe. Am catarat cu mare atentie nenumarate saritori inalte si spalate. Erau si cateva portiuni cu zapada, dar majoritatea saritorilor dificile erau partial descoperite. Cel mai neplacut era ca trebuia sa ne cataram cu mainile goale (imi inghetau repede mainile). Dupa ce am trecut de ultima saritoare dificila (asa credeam eu), Vlad imi zice: acum urmeaza saritoarea cea mare, inainte de iesire. Intrucat eu gasisem de fiecare data HC in conditii bune in precedentele abordari de iarna, saritoarea aceea nu mi-a pus niciodata probleme. I-am zis lui Vlad: „stiu saritoarea aceea, am abordat-o intotdeauna pe stanga, din lateral cu umarul stang inainte”. El s-a aratat sceptic si mi-a zis ca prin dreapta ar fi abordarea clasica. Cand am ajuns la saritoare, am constatat ca era foarte descoperita si ca nu prea puteam sa ma ridic pe zapada pana la stanca pentru a o aborda prin stanga. Am incercat totusi, dar m-am lasat pagubasa. Vlad a curatat putin stanca si s-a pregatit s-o abordeze prin dreapta. Mi-am adus aminte ca tot in dreapta este si un piton deasupra saritorii. Deci avea dreptate s-o abordeze pe-acolo. I-am dat coarda ca sa ma asigure dupa aceea si pe mine. Vlad a trecut relativ usor, cu miscari precise si sigure. Am urcat apoi asigurata, ceea ce mi-a dat un confort psihic sporit. Nu am cazut in coarda, dar cred ca as fi tremurat un pic pe-acolo neasigurata. Odata depasita aceasta saritoare, stiam ca nu mai este nimic greu pana sus – si asa a fost. I-am multumit lui Dumnezeu pentru protectie (m-am rugat intens pe tot traseul 🙂 ).

Am iesit in BMC (Brana Mare a Costilei) in jur de 15:30, adica dupa 3 ore pe HC. Dar asta nu mai conteaza, bine ca am reusit sa urcam HC in aceste conditii. In BMC era ceata. Era foarte putina zapada (era o portiune unde nu era deloc !!). Ne era clar ca vantul a bagat-o pe vai. Am mers cu atentie pana la intrarea in Scorusi, unde am urmat mai intai poteca de vara, pentru ca era zapada continua. Am intrat apoi in firul vaii (in dreapta) si ne-am descatarat pentru ca panta era foarte mare. Din fericire, firul Scorusilor era plin, iar zapada era bine consolidata. Am avut cateva emotii pe traversarea spre Strunga Galbenele, unde era o crusta de zapada intarita la suprafata, sub care era zapada neconsolidata. Dar se poate trece cu atentie.

Pe masura ce ne apropiam de Strunga Galbenele, se ridica tot mai mult plafonul de nori. Am reusit astfel sa vedem putin creasta Malinului si chiar creasta Morarului. Cand am trecut pe partea cealalta si am inceput coborarea pe Galbenele, s-a inseninat si am avut parte de un spectacol de lumini si culori colosal: se vedeau bine Umarul Galbenele si creasta Costila-Galbenele, iar spre vale cerul era pictat intr-un incredibil degradeu alb-bleo-gri !

Doar sub Strunga Galbenele a fost nevoie sa ne descataram. In rest, am coborat pe calcaie toata valea. In aceste conditii, am ajuns foarte repede la refugiu (la 17:20), unde ne astepta Silvia. Am facut asadar mai putin de 2 ore din BMC pana la refugiu ! Dupa o pauza de 30 minute, am pornit spre Busteni, unde am ajuns fix la ora 19.

Ma declar foarte incantata de prima mea tura tehnica din 2019. A fost o alegere buna sa mergem in Bucegi sambata 19 ian.: zapada a fost perfecta, vremea a fost prielnica, ba chiar am fost rasfatati la final cu acele imagini care sporesc si mai mult farmecul unei ture de iarna !

Această prezentare necesită JavaScript.

Reclame

Responses

  1. Fain


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: