Publicat de: Andra Bunea | 03/02/2019

Valea Adanca dus-intors (2 februarie 2019)

Vremea s-a incalzit foarte mult in ultima saptamana, inclusiv pe munte. Pe de o parte, este un lucru bun, pentru ca permite tasarea si consolidarea zapezii. Pe de alta parte, temperaturile ridicate pot provoca avalanse pe vaile expuse sudic. Imi doream totusi sa ies pe munte, si pentru ca se anunta senin sambata, m-am gandit sa ies in Bucegi. Dar unde ? Am trecut in revista variantele posibile si am decis ca V. Adanca (1B) ar fi cea mai buna alegere pentru ca are o expunere N-E, este suficient de ingusta si abrupta incat sa nu stea prea mult zapada pe ea si poate fi coborata usor daca nu am alte variante de retragere.

Am plecat pe traseu devreme (la 7:20 de la caminul alpin) pentru a profita cat mai mult de zapada intarita de gerul de peste noapte. Lucrul acesta s-a dovedit a fi benefic, insa doar pana in Poiana Costila (pana acolo am avut si urme). Mai departe am avut de innotat prin zapada moale, fara urme (se vedeau vag niste urme vechi). Cel mai greu a fost dupa ce am facut stanga spre V. Morarului: zapada era foarte mare si uda. Dar asta nu m-a descurajat. M-am luptat cu ea si am reusit sa ajung in poiana cu urzici la 10:20. Acolo am facut o pauza de masa si de echipare cu coltari, dupa care am pornit mai departe.

Din poiana cu urzici aveam o perspectiva superba asupra vailor si valcelelor care urca versantul nordic al Morarului, inclusiv asupra Coltilor Morarului. Cursese deja o avalansa dinspre valcelul Tancurilor, ceea ce m-a ajutat sa urc mai usor. Pana la intrarea spre Rapa Zapezii am dat din nou de zapada moale. Dar si pe Rapa Zapezii cursese o avalansa, asa ca de acolo nu am mai avut probleme.

Eu plecasem cu gandul sa vad care este starea zapezii pe V. Adanca (VA): daca gasesc zapada buna, atunci urc; daca nu, ma intorc. Din fericire, inca de la intrare, zapada a fost excelenta pentru coltari si piolet (am avut la mine pioletul de tura). In general intra doar jumate de bocanc, insa pe alocuri intram in zapada pana la glezna. Calitatea zapezii mi-a dat curaj sa continui. Era mai mult decat am sperat: nu ma asteptam sa gasesc zapada atat de buna pe o vale cu expunere N-E. In plus, era foarte multa zapada. Toate saritorile erau acoperite, inclusiv saritoarea mare cu bolovan de dupa intersectia cu BMM (Braul Mare al Morarului).

Pana la BMM am facut 50 de minute. Inca putin si am ajuns la saritoarea cu bolovan, pe care am urcat ca pe scara in pod (adica panta mare, dar zapada buna, in care mi-am sapat trepte cu bocancii). Mai era insa mult pana sus. Incepeam sa vad pintenul care marcheaza partea de sus a vaii, dar ce departe era. Am mai urcat un pic si am vazut spre stanga hornurile Vaii Adanci: se distingeau bine pentru ca erau pline cu zapada. In aug. 2018 am urcat pe primul dintre ele (cel din stanga), insa acum am preferat sa continui pe firul vaii si sa ies spre dreapta ca sa fac poze cu Bucsoiu. Spre final am iesit din firul vaii si am urcat pe fetele de iarba, unde zapada fusese viscolita. Am facut 2 ore si un sfert pe VA.

Peisajul era impresionant. Am facut poze in toate directiile, apoi m-am deplasat spre stanga. Voiam sa ies in Creasta Morarului pentru a face poze cu Costila. Pe traversarea spre stanga am constatat ca zapada si-a schimbat consistenta: era o crusta la suprafata si zapada zaharoasa dedesupt. M-am deplasat cu atentie sporita si am ajuns cu bine in creasta. Desi planul initial era sa cobor tot pe VA, nu excludeam nici alte variante – cum ar fi urcare pana la Omu si coborare pe Cerb sau pe Morar. Cand am vazut insa cum arata zapada pe partea sudica a Crestei Morarului, mi-am dat seama ca este de evitat orice versant care a fost expus la soare pe timpul zilei. Am stiut ce am de facut: cale intoarsa pe unde am urcat. Era varianta cea mai sigura si cea mai rapida.

In jur de ora 14 am inceput coborarea, care mi-a luat o ora. A mers foarte usor la vale. Intrucat panta era mare, am preferat sa ma descatar. In partea inferioara am coborat pe calcaie, dar nu era prea comod pentru ca se lipea zapada de coltari si se formau bolovani pe care trebuia sa-i scutur tot timpul cu pioletul.

Odata ajunsa in firul Morarului, am observat urme de schiuri: 2 schiori au coborat pe Morar. Mi-am propus sa merg pana la intersectia cu poteca marcata si sa fac acolo pauza de masa si rehidratare. Mergeam eu linistita pe urmele mele de dimineata, cand ce sa vezi ?! La un moment dat urmele erau acoperite de o avalansa imensa, care venise din stanga si antrenase pamant si copaci. Avalansa pornise de undeva de la baza crestei Balaurului dintr-o zona cu expunere sudica. Am fost impresionata de amploarea dezastrului. Cred ca au curs acolo tone de zapada. Schiorii trecusera deja inainte de avalansa (se vedeau urmele lor printre bolovanii de zapada). Am ocolit cat am putut si am ajuns cu bine la intersectia cu poteca marcata. Dupa o scurta pauza, am pornit agale spre Busteni pe triunghi rosu. I-am multumit lui Dumnezeu pentru protectia acordata. M-am rugat tot timpul si am simtit prezenta si protectia Lui.

In concluzie: ma declar foarte incantata de aceasta tura, de zapada excelenta de pe V. Adanca si de peisajele superbe de care am avut parte.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

 

 

 

 

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: