Publicat de: Andra Bunea | 17/03/2019

V. Tapului – V. Malinului (16 martie 2018)

In ultima vreme nu am mai facut ture pe munte. Fie am avut treaba in weekend, fie nu mi-a permis vremea. Sambata trecuta as fi vrut sa ies in Bucegi, insa m-a pacalit prognoza: se anuntase vreme rea, cu ploi si ninsori. In realitate insa, a fost o zi frumoasa, cu soare si cer partial senin. Mi-a parut rau ca nu am iesit. Intrucat pentru sambata 16 martie se anuntau din nou precipitatii slabe, am decis sa merg de data asta pentru ca s-ar putea sa greseasca iar prognoza. Cu alte cuvinte, am decis sa pun din nou pariu cu vremea !

De data asta, prognoza a fost corecta, mai ales cu privire la vant, care a suflat cu rafale de 90-100 km/h, dar asta nu m-a impiedicat sa-mi duc tura la bun sfarsit, si nici sa ma bucur de munte si de o zi de iarna veritabila. Traseul ales a fost: urcare pe V. Tapului (cu ocolire prin dreapta a saritorii de la jumatea vaii) si coborare pe Malin. Am ales acest traseu (si nu ceva cu iesire in platou) tocmai pentru ca stiam ca va fi vant puternic pe sus. Am facut echipa cu un prieten de la panou (Mihaitza), care isi dorea foarte mult sa faca o tura la coltari si piolet sezonul acesta.

Am plecat la 8 din Busteni si am urcat pe triughi rosu pana in Poiana Costila. Acolo am facut stanga spre V. Cerbului, am mai urcat putin si am intrat pe Tap. Incepuse sa ninga cand am ajuns noi in Poiana Costila: deocamdata ningea linistit si era foarte placut. Chiar daca in Brasov s-a dus zapada si miroase a primavara, pe munte iarna este inca stapana absoluta. Imi fusese dor de Bucegi si mi-a placut atmosfera de iarna autentica.

In jur de ora 11 ne-am pus coltarii si am pornit in sus pe Tap. Nu ne luasem la noi ham, pentru ca nu intentionam sa cataram saritoarea mare (Priponul Tapului), insa luasem o coarda de 20 m, anouri, carabiniere si alte chestii necesare in caz de asigurare rapida a vreunui pasaj, sau in caz de rapel. Si bineinteles, casca.

Am urcat fara probleme prima parte a vaii. Saritoarea imensa de la intrare era acoperita complet cu zapada. Pe masure ce urcam, rafalele de vant deveneau din ce in ce mai puternice. Am urcat in general pe zapada tare (intra jumate de bocanc), ceea ce ne cam solicita gambele. Ne opream des sa ne odihnim. Se cunostea ca n-am mai iesit de 5 saptamani: imi pierdusem antrenamentul !

Cand am ajuns la Priponul Tapului, am cautat in dreapta intrarea pe brana cu jnepeni, care ocoleste saritoarea, dar nu mai recunosteam nimic. Am ocolit o data saritoarea vara, insa atunci a fost mult mai usor pentru ca am putut sa ma catar pe stanca. Acum nu puteam sa ne cataram cu coltarii in zone expuse. Am gasit o cale de acces spre dreapta si am decis sa traversam pe acolo, dupa care sa urcam printre jnepeni. Am mers mai mult intuitiv pentru ca nu se mai vedea nimic care sa semene cu o brana. Ne-am luptat cu zapada foarte mare. Am gasit la un moment dat un jgheab abrupt cu zapada buna si am urcat pe el. Odata ajunsi sus, am mai urcat putin printre jnepeni, apoi am coborat in firul vaii. De acolo nu mai era mult pana in sa (se vedea deja Coltul de Sus al Malinului).

Inainte sa iesim in saua Tapului, vantul s-a dezlantuit cu putere. Trebuia sa infigem pioletul bine in zapada si sa asteptam sa treaca rafalele, altfel nu puteam rezista. La 14:20 am ajuns in sa. Am admirat putin peisajul: cand se mai domolea vantul, se vedea printre nori partea de sus a releului Costila. In stanga noastra, se vedeau bine Strunga Galbenele si Fisura Scorusilor. Nu am facut pauza acolo pentru ca era vant puternic, dar si pentru ca voiam sa scapam si de ultima zona dificila (coborarea in firul Malinului). Am traversat prin zapada foarte mare, cu multa atentie pentru ca erau placi de vant. Insa stratul inferior era bine consolidat, ceea ce ne permitea o priza buna cu pioletul. Am bajbait putin pana sa gasesc locul exact pe unde se coboara in fir. Pana la urma l-am gasit si mare mi-a fost mirarea (si bucuria) sa vad ca s-a montat din nou un lant acolo. Intrucat portiunea finala era foarte abrupta si cu stanca spalata, am preferat sa punem coarda si sa facem rapel pe ultimii 10 m.

Odata ajunsi in firul Malinului, am cautat o zona mai ferita de vant si am facut pauza. Era aproape 15:30 si noi nu mai mancasem nimic de la intrarea pe Tap (adica de la 11). Dupa o pauza scurta, am pornit la vale pe Malin. La inceput zapada era mare (adusa de vant din platou si de pe versanti), asa ca am coborat pe calcaie. Am dat apoi de zapada inghetata si ne-am descatarat. Zapada acoperea toate saritorile, asa ca in vreo 50 minute eram jos la bifurcatia cu V. Coltilor. Am urcat fara probleme in saua care da spre Valcelul Pamantos, unde am facut din nou pauza – de data asta relaxati ca am trecut cu bine de ce a fost mai greu.

Am coborat apoi agale spre Poiana Costila, unde ne-am oprit pentru o pauza foto. V. Malinului se vedea asa de bine in urma noastra. I-am multumit lui Dumnezeu pentru protectia exemplara de care am avut parte. Zapada era destul de indoielnica (am vazut cateva placi care au luat-o la vale). De fapt, nu ma asteptam sa fie atat de multa zapada proaspata. Insa pot sa spun ca Dumnezeu ne-a dat intelepciune si o minte limpede ca sa stim pe unde s-o luam pas cu pas. Ma bucur foarte mult ca am terminat cu bine acest traseu. A fost o tura superba si grea, adica exact asa cum imi place mie !

Această prezentare necesită JavaScript.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: