Publicat de: Andra Bunea | 07/04/2019

Schi de tura in Bucegi: Sinaia cota 2000 – platou – Malin (6 apr. 2019)

Visam de mult timp la o coborare pe schiuri pe V. Malinului. Era sa se intample sambata trecuta, dar pana la urma am renuntat pentru ca prognoza anuntase vand puternic in Bucegi. Am mers atunci in Ciucas. Am vorbit insa cu Marian (cu care am fost sambata trecuta in Ciucas) sa mergem sambata asta pe Malin – daca vremea ne permite.

Din fericire, vremea ne-a permis. Ca sa economisim timp si energie, am decis sa urcam cu telecabina din Sinaia pana la cota 2000 m (telecabina din Busteni nu functioneaza pana pe 1 mai). Intrucat urma sa ajungem in Busteni la intoarcere, am lasat masina in Busteni si am mers cu trenul pana la Sinaia. La 8:25 eram deja la telecabina (am urcat cu prima telecabina). In jur de 9:00 am ajuns la cota 2000, unde ne-am echipat cu claparii. La 9:20 am pornit pe schiuri pana dincolo de vf. Furnica, unde incepe coborarea spre Piatra Arsa. Acolo am dat jos pieile, am trecut in modul coborare si am schiat pana unde am dat de plat. Ne-am pus din nou pieile si am urcat pe schiuri spre Piatra Arsa.

Din fericire, vremea a fost favorabila: putin innorat la Sinaia, dar perfect senin in zona releului de pe Costila. Vantul a fost destul de bland pe platou. Doar la intrarea in Malin s-a dezlantuit. Nu am urcat pana la Babele (de unde incepe trasul marcat spre releul Costila), pentru ca am fi ocolit prea mult. Cam pe la jumatea distantei dintre cabana Caraiman si Babele am coborat putin si am intrat pe o muchie care duce spre releul Costila. Ne-am miscat destul de repede, asa ca la 12:30 am ajuns la intrarea in V. Malinului. Intrucat batea foarte tare vantul, am cautat un loc mai ferit pentru a face pauza de masa.

Dupa ce am mancat, am pregatit schiurile pentru coborare si ne-am dus la intrarea pe Malin. Intrarea nu era foarte prietenoasa: era o cornisa destul de inclinata, formata din zapada inghetata. Marian si-a pus schiurile si a coborat in derapaj. Insa eu nu m-am simtit in siguranta sa fac asta, asa ca mi-am sapat trepte in zapada cu lopata (adusesem cu mine o lopata mica si usoara). Mi-am sapat apoi o platforma pe care mi-am pus schiurile. Panta era atat de mare, incat prindeam foarte repede viteza. Prin urmare, trebuia sa facem viraje dese pentru a controla viteza. Marian a schiat foarte bine (ceea ce era de asteptat, pentru ca este instructor de schi !), dar eu am mai si cazut. Din fericire, nu au fost cazaturi grave (nu m-am rostogolit), ci derapaje datorate faptului ca franam prea brusc de teama sa nu iau viteza.

Ne-am oprit aproape de Coltul Malinului si Dintele dintre Colti ca sa facem poze. Peisajul ne taia rasuflarea. Nu-mi venea sa cred ca se realiza visul meu de ani de zile: coboram in sfarsit pe schiuri V. Malinului, una dintre vaile mele preferate din Bucegi.

La iesirea din Canion ne-am intalnit cu 6 persoane care urcau pe Malin la coltari si piolet. Un pic mai jos de ei l-am vazut si pe Adi (Rupi), care tocmai coborase din creasta Malinului si traversa spre V. Hornului. Ma asteptam sa-l vad pe-acolo pentru ca ne intalnisem dimineata in gara din Busteni si ne spusese ca va urca pe V. Verde si va face ceva in zona (V. Verde se termina in creasta Malinului). Dupa ce am schimbat cateva cuvinte cu el, am pornit mai departe pe schiuri. Valea Malinului se mai largise putin, iar panta se mai domolise. Inca putin si am ajuns la intersectia cu V. Coltilor. Acolo ne-am dat jos schiurile si am urcat in clapari pana in saua de unde urma sa coboram pe Valcelul Pamantos. Am rasuflat usurata ca s-a terminat totul cu bine si i-am multumit lui Dumnezeu pentru protectie.

In jur de 14:15 eram sus in sa, unde am facut o pauza de masa si de dezechipare (eu am trecut la bocanci). Am coborat apoi cu mare atentie panta inclinata spre Poiana Costila. Jos am facut din nou pauza ca sa-si dea si Marian claparii jos (el a coborat in clapari). Dupa ce am mai admirat o data V. Malinului, spunandu-ne cu uimire „am fost si noi acolo !”, am intrat pe poteca marcata cu banda galbena si am coborat agale spre Busteni. Am ajuns la masina in jur de 17.

In concluzie: ma declar foarte incantata de coborarea pe schiuri de pe V. Malinului, dar nu cred ca o sa mai repet experienta: face parte din categoria „o data in viata” 🙂

Update: intre timp am adaugat la galeria foto cateva poze facute de Rupi cu zoom-ul lui de 30x.

Această prezentare necesită JavaScript.

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: