Publicat de: Andra Bunea | 06/05/2019

Muchia Caprioarei din Peretele Animalelor (4 mai 2019)

Vremea nu a fost prea favorabila in ultimele saptamani, motiv pentru care am amanat putin realizarea primului traseu de alpinism din acest sezon. Am iesit in schimb de cateva ori la stanca: la Metal Expert in Rasnoave si la Tamina.

Intrucat prognoza parea ok pentru sambata 4 mai, am discutat cu Marian sa iesim in Peretele Animalelor si sa facem un traseu de incalzire, ca la inceput de sezon: Muchia Caprioarei (4B, 6+). Doar ca vineri seara a plouat torential in zona Postavaru-Rasnoave. Imi era teama ca o sa ploua si sambata, insa prognoza arata in continuare vreme buna (senin, fara precipitatii). Am decis sa iesim mai tarziu, ca sa sa se usuce stanca.

Am pornit destul de tarziu, asa ca am ajuns la baza traseului abia in jur de 12:40. Nu-i nimic (ne-am zis noi), de-abia se mai incalzeste, si oricum nu ne ia mai mult de 4 ore sa terminam traseul, deci este timp. Cand am ajuns acolo, am constatat ca mai era o echipa in Caprioara (3 persoane). Erau deja in prima regrupare si s-au miscat repede (nu a trebuit sa asteptam dupa ei).

Ne-am echipat, am mancat ceva si am pornit pe prima lungime la 13:10. Cunosteam deja traseul din toamna, cand l-am facut cu Paula (cap schimbat). Mi-a placut atunci foarte mult si mi-am dorit sa revin. Aveam acum ocazia sa-l fac cap integral.

Ne-am miscat destul de bine pana la lungimea cu pasul (a 5-a pentru noi, pentru ca am avut coarda de 50 m si a trebuit sa impartim lc2 in doua bucati). Vremea era destul de ciudata: ba se innora, ba iesea soarele. Insa in momentul in care am ajuns in regruparea de sub lungimea cu pasul, a inceput sa picure.  „Ei na, chiar acum s-a gasit sa ploua !” mi-am zis eu. Nu aveam de gand sa renunt. Venisem din nou in Caprioara tocmai pentru lungimea cu pasul. Mi-ar fi parut prea rau sa renunt chiar acum, cand eram sub ea.

Cand a ajuns Marian, i-am zis: „trebuie sa ne miscam repede, ca sa nu se ude stanca”. El a intrebat daca nu ar fi mai bine sa ne retragem, dar i-am spus: „in nici un caz, trebuie sa iesim pe sus”. Asa ca am facut ce stiu eu mai bine 🙂 = m-am rugat la Dumnezeu sa tina ploaia (sau s-o alunge in alta parte) pana trecem noi de lungimea asta. Am aflat ulterior (de la Johnny) ca in Bucegi a plouat cu grindina.

Am plecat pe lungimea cu pasul un pic cam la risc (nu stiam daca se opreste ploaia), dar si de data asta s-a verificat dictonul „Dumnezeu ii ajuta pe cei curajosi” ! Ploaia s-a oprit si am reusit sa trec cu bine de pas. I-am multumit lui Dumnezeu pentru ajutor si m-am bucurat ca am putut sa facem aceasta lungime.

Ultima lungime nu a mai pus probleme. Am terminat traseul in jur de 16:40, adica in 3 ore jumate – un timp chiar mai bun decat cel anticipat de mine. Cand am ajuns sus, batea foarte tare vantul. Ne-am retras in interiorul padurii, am strans echipamentul si am mancat. Ne-am felicitat reciproc pentru reusita si am luat-o apoi la vale prin padure.

Ma declar foarte multumita de acest traseu de incalzire, cu care am deschis sezonul personal de alpinism. Intentionez sa revin in Animale pentru a face Muchia Iepurasului (pe care nu am mai fost) si pentru a repeta Lupul cel rau (vreau sa-l fac cap integral).

Această prezentare necesită JavaScript.

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: