Publicat de: Andra Bunea | 30/06/2019

Catarare in Peretele Animalelor: „Lupul cel rau” (29 iunie 2019)

Imi doream foarte mult sa fac „Lupul cel rau” (5B, 5 lc, 7-) cap integral. L-am facut anul trecut cap schimbat (am fost cap pe lungimile 1, 3 si 5). Nu mi s-a parut foarte greu la vremea respectiva. Mi s-a parut insa foarte tehnic, ceea ce mi-a placut. Pe langa asta, este un traseu foarte spectaculos: ofera o perspectiva superba atat asupra celorlalte trasee din Peretele Animalelor, cat si asupra Bucegilor, Predealului, Pietrei Mari, etc.  

Nu credeam sa mai ajung vara asta in Animale (acest perete este expus sudic, si prin urmare, este de evitat in sezonul calduros). Insa pentru sambata 29 iunie s-a anuntat o scadere a temperaturilor si o zi fara precipitatii. Exact de asta aveam nevoie. In ultimele luni,  ploile m-au impiedicat sa ies mai des la catarare. Nu aveam de gand sa ratez aceasta ocazie favorabila.

Din fericire, am gasit si un secund disponibil (Marian). Am plecat devreme din Poiana Inului (la 7:30), insa ne-a luat destul de mult urcarea prin padure si echiparea la baza traseului. Am plecat pe prima lungime abia la 9 fara un sfert.

Ne-am catarat cu 2 semicorzi de 50 m. Vazusem in topo ca prima lungime are 50 m, asa ca am decis sa pornim nu din poteca (asa cum fac cei care au corzi de 60 m), ci de langa copacul unde se afla primul piton. De acolo am mers putin spre dreapta, am asigurat inca un piton, apoi am urcat spre stanga si am ajuns pe muchie. Traseul este destul de sinuos, dar cu putina atentie se gaseste linia pitoanelor.

Ne-a ajuns coarda pentru a regrupa in prima regrupare indicata in topo (am sarit cele 2 regrupari intermediare). Dupa ce l-am adus pe Marian, am plecat pe a doua lungime, despre care nu-mi aminteam mare lucru de anul trecut, intrucat am urcat atunci secund. Mare mi-a fost mirarea sa descopar ca are intr-adevar un pas de 6+, asa cum se indica in descriere (https://www.climbromania.com/Ruta.aspx?ID_Ruta=463).

A urmat apoi a treia lungime (cea cu diedrul), de care imi aminteam foarte bine, pentru ca am fost eu cap anul trecut. Atunci nu mi s-a parut grea, ci doar foarte tehnica, dar nu dincolo de capacitatile mele. De data asta insa mi s-a parut grea. Pasul in sine (6+) nu este cine stie ce, insa l-am perceput mai dificil pentru ca nu eram in cea mai buna forma (nu prea m-am catarat in ultima vreme). Isi facea de asemenea efectul abordarea in stil cap integral. Insa am perseverat si am ajuns cu bine in a treia regrupare. Intre timp isi facusera aparitia 2 echipe pe Muchia Caprioarei si una pe Muchia Panselutei.

Urma acum lc 4, despre care nu aveam o amintire prea placuta: anul trecut am urcat-o pe stanca uda (tocmai plouase) si patinam peste tot. Din fericire, am urcat-o atunci asigurata. Acum aveam sa descopar cat de dificila este si aceasta lungime, nu neaparat ca grad tehnic (am urcat atat diedrul larg de la plecare, cat si fisura de mai sus fara sa ma tin de bucle). Cea mai dificila portiune din aceasta lungime mi s-a parut traversarea la stanga pe prize minuscule. Din fericire, ma descurc destul de bine la pasii de echilibru, dar tot am resimtit un pic de teama. Cand a ajuns Marian la traversare si m-a intrebat cum am trecut acolo, i-am zis: „cu multa rugaciune si cu pasi de pisica !”

Si iata in afarsit ultima lungime (lc 5), care nu mi s-a parut foarte grea anul trecut. Insa acum era un cu totul alt scenariu: catarasem cap cele 4 lc precedente si asta ma cam terminase. Am fost bine intentionata (nu voiam sa ma tin de bucle), dar cand am vazut ca nu pot sa trec la liber, am apelat la bucle. Am ajuns sus si l-am adus pe Marian, care era si el destul de obosit dupa atatea lungimi dificile. Ne-am bucurat ca am terminat cu bine si ne-am felicitat reciproc pentru reusita. Ca de obicei, i-am multumit lui Dumnezeu pentru protectia acordata.

In concluzie: pana acum subapreciam acest traseu (nu mi se parea un 5B adevarat), dar asta pentru ca-l facusem cap schimbat si nu infruntasem eu toti pasii. Acum insa m-am convins: isi merita cu prisosinta gradul. In afara de prima lc (care este cea mai usoara), toate celelalte lungimi sunt grele pentru ca sunt destul de sustinute (succesiune de pasi). Dar este un traseu foarte frumos, care imi place acum si mai mult. Poate ca voi avea ocazia sa revin, ca sa-mi iau revansa fata de pasul ultima lungime !

Această prezentare necesită JavaScript.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: