Publicat de: Andra Bunea | 08/07/2019

„Lupul cel rau” reloaded sau despre „imblanzirea” Lupului ! (6 iulie 2019)

Sambata 6 iulie am fost din nou pe Lup. Motivatia principala a incercarii mele de a „imblanzi” Lupul din Peretele Animalelor a fost faptul ca sambata trecuta (29 iunie) am uitat 2 bucle pe traseu. Am vrut sa ajung acolo din nou pentru a le recupera, inainte sa intre altcineva si sa le ia.

Paula imi spusese cu ceva timp in urma ca doreste sa mearga secund pe Lup, asa ca am intrebat-o daca poate sa vina. Din fericire, planetele s-au aliniat perfect: Paula chiar era libera sambata 6 iulie si dorea sa vina cu mine. Stiind ca va fi cald in timpul zilei, am propus sa plecam devreme. La 7:45 eram deja in Poiana Inului, pregatite sa urcam spre peretele Animalelor.

Ne-am intalnit acolo cu 2 echipe, care erau la masini si se echipau. I-am intrebat unde merg. Prima echipa a zis ca merge pe Caprioara, a doua (Marius Urucu si Alexei) pe Lup. Cand am auzit asta, am zis: „Noi ne grabim. Hai Paula !” Am urcat cat am putut de repede valcelul spre perete si ne-am echipat rapid la baza traseului. Eu tocmai plecam pe prima lungime cand au sosit Marius si Alexei. Marius i-a zis atunci lui Alexei: „Intelegi acum de ce se grabeau fetele ?!”

In timp ce ma cataram, Paula le-a spus baietilor ca voi urca eu cap integral, ca am uitat 2 bucle sambata trecuta si ca am venit din nou ca sa le recuperez. Cand au auzit baietii ca voi urca doar eu cap, si-au dat seama ca au de asteptat, asa ca s-au reorientat spre Mielul cel bland (aveau timp suficient sa faca Lupul ca al doilea traseu, sau sa-l faca duminica).

De data asta am mers cu o singura semi-coarda de 50 m (semi-coarda mea Beal Cobra de 8,6 mm). De obicei merg cu o singura semi-coarda doar pe trasee usoare, dar de data asta am preferat sa procedez asa pentru ca nu aveam 2 semi-corzi. Paula a propus sa mergem cu coarda ei de 50 m x 11 mm, lucru cu care eu nu prea eram de acord pentru ca e groasa (trece mai greu prin reverso) si mult mai grea (4 kg vs 2,4 kg semicoarda mea). I-am explicat Paulei ca data trecuta a fost foarte obositor cu 2 semicorzi pentru ca e frecarea mare si vin greu corzile (am obosit tragand de ele in fiecare regrupare). Voiam sa-mi conserv fortele pentru a ma catara cat mai bine. De aceea greutatea corzii era un factor important in ecuatie. Pana la urma am cazut de acord sa mergem cu semi-coarda mea. I-am spus Paulei ca stiu bine traseul si ca nu merg la cadere (daca simt ca nu mai pot undeva, o sa stau in coarda sa ma odihnesc), deci este ok cu o singura semi-coarda. Si a fost.

Lucrurile s-au desfasurat conform planului. Am avansat destul de repede si in siguranta, tocmai pentru ca stiam bine traseul de sambata trecuta. In lc 3 (lungimea cu diedrul), am stat la un moment dat in coarda si m-am odihnit, apoi am trecut cu bine pasul din diedru. Mi-a fost mai usor si pe traversari pentru ca am stiut cum sa le abordez. Si cu trasul corzii mi-a fost mai usor: chiar am simtit diferenta fata de sambata trecuta (am obosit mai putin tragand doar de o coarda).

Cand ma pregateam sa plec in lc 4, ne-a ajuns din urma capul de coarda dintr-o echipa care intrase intre timp pe Lup. Aveam sa aflu mai tarziu ca il cheama Arpi si ca lucreaza la Salvamont Zarnesti. Secundul lui era Adi Scurtu din Bucuresti, pe care il stiu de acum 2 ani din Cheile Turzii. Ce mica e lumea alpinistilor !! L-am rugat pe Arpi sa astepte in regruparea intermediara din lc 3 (inainte de traversare) pana pleaca si secundul meu pe lc 4.

LC 4 nu mi-a pus deloc probleme. Traversarea mi s-a parut mai usoara acum pentru ca am abordat-o cum trebuie. Iata-ne asadar la intrarea in lc 5, lungimea cu pasul. Am incercat sa trec complet la liber, dar nu mi-a iesit nici de data asta. Stiind ca mai sta o echipa dupa noi, am vrut sa ma misc cat mai repede. Intrucat ma lasau un pic si bratele dupa cele 4 lungimi catarate pana acolo, n-am vrut sa risc o cadere, asa ca m-am tinut de cordelina plasata intr-un piton la intrarea in pas. Am trecut apoi usor pasul (nu m-am mai tinut de bucle ca data trecuta), ceea ce tot reprezinta un progres !

Cand am ajuns la ultimul piton de pe lungime, mi-am zis: „ce-ar fi sa incerc sa ies prin stanga ?” Sambata trecuta am iesit prin dreapta si am asigurat la copac. Am continuat asadar spre stanga vreo 2 m si – surpriza ! Am dat de 2 spituri ! Iata deci ca cineva a pus 2 spituri la capatul lc 5 din Lup. Am asigurat asadar la cele 2 spituri si am adus-o rapid pe Paula. Ceilalti 2 baieti au ajuns si ei repede, asa ca am socializat un pic sus in timp ce ne strangeam corzile si echipamentul.

Dar iata ca m-am luat cu vorba si nu v-am mai spus nimic de cele 2 bucle uitate sambata trecuta. Nu am zis nimic pentru ca nu le-am mai gasit !! Nu mi-a venit sa cred ca au disparut asa de repede. Probabil ca a fost o echipa pe Lup duminica trecuta sau in cursul saptamanii si le-a luat. Am rugat cativa prieteni sa monitorizeze parcurgerile si sa puna anunt pe FB. Daca cei care au gasit buclele vor binevoi sa raspunda, cu atat mai bine. Daca nu, nu este deloc o pierdere ca am fost din nou pe Lup.

Chiar ii spuneam Paulei dupa traseu ce mult ma bucur ca am facut din nou Lupul ! Desi motivatia principala pentru a-l repeta a fost gasirea buclelor, la sfarsit mi-am spus: „chiar daca nu am gasit buclele, mi-a placut foarte mult sa-l fac din nou !” Simt ca am reusit sa imblanzesc putin Lupul !

Update: Johnny mi-a sugerat sa-i spun „Lupul cel bland” ! 🙂 🙂

Această prezentare necesită JavaScript.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: