Publicat de: Andra Bunea | 12/08/2019

Tentativa de Blidul Uriasilor – BMC – Brana Aeriana (10 aug. 2019)

Pentru sambata 10 august se anunta canicula, asa ca mi-am propus sa fac mai degraba o tura pe munte decat sa ies la catarare. Am vorbit cu Mihaitza si mi-a zis ca este interesat. M-a intrebat ce am in plan si i-am spus ca am doua variante: valcelul Blidului Uriasilor (1B), pe care nu am fost niciodata (nici vara, nici iarna) sau Albisoara Rasucita (tot 1B), pe care am parcurs-o o data in conditii de iarna. I-am spus ca as prefera Blidului Uriasilor, insa daca din vreun motiv nu reusim sa gasim intrarea, mai urcam putin pe V. Alba si incercam Albisoara Rasucita.

Am pornit devreme din Busteni. La 8:20 eram deja la Verdeata, unde am incercat sa reperez vizual intrarea in vlc. BU. Cautasem informatii pe net, dar nu am gasit mare lucru despre parcurgerea lui in conditii de vara. Am citit pe alpinet un RT, unde se vorbea despre 2 variante de intrare, dar explicatiile si pozele nu erau prea clare. Stiam din schita lui Kargel ca intrarea in vlc. BU este pe dreapta, putin mai sus de intrarea comuna spre Albisoara Crucii si Albisoara Gemenelor.

Se vedea in dreapta o vale mai sus de intrarea spre Albisoare, asa ca mi-am zis: „asta trebuie sa fie valcelul nostru”. Nu se putea intra direct din firul V. Albe, dar am observat pe versantul drept al V. Albe un horn stancos destul de accesibil, pe unde am fi putut intra in valcel. Am pornit in directia hornului si am gasit la un moment dat si o potecuta care traversa spre stanga, adica in directia valcelului. Doar ca dupa o traversare incomoda prin jnepeni, nu am gasit nici un valcel, ci tot o mare de jnepeni.

Am continuat sa urcam oblic stanga si am ajus la un alt horn, mult mai larg decat primul si plin de vegetatie. L-am numit „hornul inflorit”. In partea superioara, acest horn se termina cu o zona de stanci si jnepeni. Dar tot nu se vedea valcelul BU. Am traversat din nou prin jnepeni si abia atunci am vazut o vale abrupta in stanga noastra. „Am ajuns in sfarsit la stanca !”, mi-am zis eu.

Am inceput sa cataram saritorile (destul de usoare) si am ajuns la o bifurcatie: spre dreapta se vedea un valcel foarte larg, cu un perete aproape vertical in fata, iar la stanga un valcel mai accesibil. I-am spus lui Mihai: „eu propun s-o luam la stanga, nu doar pentru ca este mai accesibil, ci pentru ca este la umbra”. Era destul de cald deja la ora aceea. Am luat-o spre stanga si am mai urcat cateva saritori usoare, dupa care am ajuns la o saritoare inalta si verticala.

Tocmai ne pregateam s-o abordam prin stanga, cand am auzit un zgomot puternic langa noi: cazuse un bolovan. Ne-am dat seama ca suntem foarte expusi acolo. Caprele ar putea da pietre de undeva de sus si noi nu vedem nimic. Am decis asadar sa cataram saritoarea prin dreapta, unde era mai dificil si mai friabil. Cand am vazut cum arata, am decis sa ocolim spre dreapta prin jnepeni. Am ajuns cu bine deasupra saritotorii si am revenit in firul valcelului.

Am mai urcat putin si am ajuns aproape de intersectia cu BMC (Brana Mare a Costilei). Acolo mi-am dat seama ca Blidul Uriasilor este de fapt amfiteatrul imens din dreapta (ca valcel nu pot sa-i spun). Dar noi pe ce traseu am urcat ? Pe harta lui Kargel, la stanga vlc. BU  apare Iadul Vaii Albe. Pana la urma nu mai conteaza, mie imi place sa explorez, asa ca m-am simtit in elementul meu. Insa nu mi-a placut ca a trebuit sa innotam prea mult prin jnepeni ca sa ajungem in firul valcelului.

Am reusit sa iesim in BMC si am luat-o la dreapta (spre creasta Vaii Albe). Hotarasem deja ca vom cobora pe Brana Aeriana, cea mai rapida ruta de retragere in acel moment. In jurul nostru se ridicau norii, asa ca nu trebuia sa ramanem prea mult pe sus. In momentul in care am ajuns in Creasta Vaii Albe, nu am facut pauza, ci am luat-o repede in jos ca sa evitam o eventuala ploaie cu descarcari electrice. Prognoza nu anunta ploi, dar cand esti pe munte si vezi ca se strang norii, nu mai conteaza ce zice prognoza; o iei repede la vale si incerci sa te feresti de urgia naturii.

Am facut pauza abia la intrarea spre Brana Aeriana. Norii ramasesera sus, in timp ce in partea de jos era partial senin. Dupa ce am traversat Brana Aeriana, ne-am intalnit cu mai multe echipe care urcau. Am coborat destul de repede, asa ca in jur de 15:30 am ajuns la refugiul Costila. Am facut din nou pauza. Mihai nu mai vazuse refugiul, asa ca am intrat putin sa vada si el cum arata. In timp ce mancam in fata refugiului, au aparut 3 cataratori care se intoarceau din DDR: Adi Cernea, Horia si Jan = brasoveni de-ai nostri !

Ne-am salutat si am schimbat cateva vorbe. Mai erau si alte echipe prin perete, ii auzisem la coborare. Dupa o pauza consistenta, am luat-o la vale spre Busteni. Pe munte a fost bine, dar de la refugiu in jos era foarte cald. In Busteni era canicula in toata regula.

In concluzie: desi nu a iesit ce mi-am propus, a fost o tura superba. Am avut parte exact de ce imi place: de explorare si de peisaj. Perspectiva pe care o aveam asupra Albisoarelor a fost colosala si a meritat tot efortul si toata balaureala prin jnepeni !

Această prezentare necesită JavaScript.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: