Publicat de: Andra Bunea | 02/09/2019

V. Seaca a Caraimanului – Hornurile V. Seci – Brana V. Albe – V. Alba (31 aug. 2019)

Ultima zi din august a picat anul acesta intr-o sambata. Una dintre devizele mele este: „daca e sambata, este Bucegi !” In plus, se anunta si vreme buna, asa ca trebuia musai sa ies pe munte. L-am sunat pe Adi Buf (ne stim de pe vremea cand eram membra la Alpin Club Brasov) si i-am propus urmatorul traseu: VSC (Valea Seaca a Caraimanului) – Brana Portitei – Tunelul Picaturii – Braul Hornurilor. El nu mai facuse nimic din toate acestea, iar eu voiam sa explorez Braul Hornurilor dincolo de Albisoara Gemenelor, ca sa descopar astfel intrarea dinspre V. Alba.

Am pornit pe traseu sambata dimineata la 8:00 de la Caminul Alpin. Am intrat pe VSC in jur de 9:30, asta dupa ce i-am aratat lui Adi peretele de catarare Piranha. Am urcat la liber toate saritorile de pe vale, mai putin cea cu bolovan, pe care am ocolit-o prin stanga (prin padure). Valea era uscata in cea mai mare parte, dar mai erau si portiuni umede. Am facut si cateva pauze generoase, in care am mancat si am stat la soare. Nu mai era nimeni pe vale, asa ca am profitat la maxim de liniste si de peisaj.

Adi s-a catarat foarte bine, dar a cam obosit (i s-au pus niste carcei la picioare pentru ca nu avea antrenament la catarare). Am urcat pana in Brana Portitei si acolo am facut pauza de pranz. Mi-a zis ca este cam obosit si ca nu il mai tenteaza traversarea expusa pe care o implica Brana Portitei pana la Tunelul Picaturii. Am discutat despre variantele pe care le avem la dispozitie. I-am spus ca cea mai usoara optiune este sa mergem pe Braul Portitei pana la Portita Caraimanului si sa coboram pe Jepii Mici. Adi mai facuse acest traseu, dar asta nu-l deranja.

I-am zis ca mai exista totudsi o varianta: sa iesim la Cruce prin Hornurile Vaii Seci (HVS). M-a intrebat daca am mai fost pe-acolo. I-am zis ca am urcat o singura data pe uscat acum 7 ani (iulie 2012) si ca mi s-a parut usor: am urcat la liber toate saritorile mai sus de intersectia cu Brana Portitei. Adi s-a lasat convins sa urcam pe Hornuri, asa ca am pornit in sus la ora 13.

De la bun inceput am remarcat ca saritorile sunt umede, dar ne-am descurcat pentru ca erau prize suficiente. Asta pana am ajuns la o saritoare verticala, prevazuta cu un piton pe stanga. Umeda fiind, era greu de catarat la liber. Am decis sa ne asiguram. Am plasat o bucla in piton (pe care am folosit-o apoi ca priza de mana) si m-am catarat cu grija ca sa nu alunec. In partea superioara am gasit o cordelina plasata sub un bolovan care era incastrat in firul vaii. L-am adus pe Adi fara probleme.

Am continuat apoi la liber. Adi urca inainte si se descurca foarte bine. Chiar m-am bucurat de asta, pentru  ca ne-ar fi luat foarte mult sa ne asiguram pe toate saritorile. Doar inainte de iesire ne-am mai asigurat, pentru ca in loc sa iasa putin dintr-un horn si sa se catare spre dreapta, Adi s-a bagat in horn si s-a blocat acolo din cauza rucsacului. Am pus coarda si m-am catarat eu prima, dupa care am asigurat la un bolovan incastrat in firul vaii.

Mai departe a fost usor si am ajuns imediat la fereastra finala, emblematica pentru acest traseu. Era in jur de 15:30 cand am iesit din HVS. L-am felicitat pe Adi pentru modul excelent in care s-a miscat. I-am spus ca -in mod paradoxal- am ales varianta cea mai dificila. Oricare dintre celelalte doua variante (traversare la dreapta pe Brana Portitei – Tunelul Picaturii – Braul Hornurilor, sau traversare la stanga pe Brana Portitei – Portita Caraimanului – Jepii Mici) ar fi fost mult mai usoara decat HVS. Mi-a placut foarte mult sa catar din nou Hornurile, insa a fost mult mai greu decat acum 7 ani pentru ca toate saritorile au fost ude.

Am urcat pana la Cruce (unde era multa lume) si am facut pauza. Crucea este in renovare inca de anul trecut (se va termina anul viitor). In acel punct aveam doua variante de coborare: ori dreapta pe Brana V. Albe si V. Alba, ori stanga pe Brana Mare a Caraimanului si Jepii Mici. Am optat pentru prima varianta pentru ca ni s-a parut mai libera si mai rapida; in plus, lasasem masina la Caminul Alpin, deci ajungeam chiar la masina. Varianta cu Jepii Mici ar fi fost foarte aglomerata si ne-ar fi obligat apoi la un mars fortat prin oras.

La ora 16 am pornit de la Cruce pe Brana V. Albe si la 19:30 am fost la masina. Nu ne-am miscat prea repede pentru ca pe Adi il dureau deja picioarele si nu a vrut sa forteze. In plus, am admirat foarte mult peisajul (inclusiv o familie de capre negre, iesite la pascut). Era multa lume in Creasta Vaii Albe si pe Brana Mare a Costilei. Ba inca si din peretele Vaii Albe am auzit voci cand am ajuns la Verdeata. Sa fi fost cei doi din Scorpion ?

In concluzie: a fost o tura solicitanta, dar superba din punct de vedere al peisajului si al catararii. Chiar i-am zis lui Adi: „a fost mai greu decat pe Grossglockner !!”

Această prezentare necesită JavaScript.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: