Publicat de: Andra Bunea | 16/09/2019

Tentativa de traseul Balcoanelor din peretele Costilei (14 sept. 2019)

Daca tot a fost vreme buna si weekendul asta, m-am gandit ca as putea face un traseu de perete in Bucegi. Auzisem de ceva timp (de la Jabon) de traseul Balcoanelor (5A, 6+, A0, 4lc) din peretele Costilei (https://www.climbromania.com/Ruta.aspx?ID_Ruta=197).

Pana acum nu am mai facut trasee de perete in Bucegi, ci doar creste si fisuri. Mi-am zis ca un 5A(7- sau 6+/A0) nu e prea dificil, asa ca am decis sa merg pe tr. Balcoanelor din peretele Costilei. Stiam ca traseele pe conglomerat sunt mai grele (sau diferite) pentru ca m-am catarat de 2 ori la faleza Piranha din Busteni. Insa nu ma asteptam ca un traseu de lungimi pe conglomerat sa fie atat de greu fata de acelasi grad pe calcar. Am descoperit asta sambata !

Din fericire, Paula era libera weekendul asta si a acceptat sa ma insoteasca. Am plecat la 8 fara ceva de la caminul alpin. In jur de 9:30 am ajuns la baza saritorilor de pe V. Costilei. Ne-am oprit ca sa ne punem casca si hamul. Am inceput apoi sa ne cataram, crezand ca vom ajunge repede la intrarea in traseu. In realitate, este mult de mers (catarat) pana la intrarea in Balcoane (aproape o treime din vale).

Paula nu mai urcase pe V. Costilei. Unele saritori i s-au parut dificile, asa ca am asigurat-o ca sa ne miscam mai repede. Am avut la noi 2 semi-corzi de 60 m si o cordelina de 20 m, cu care ne-am asigurat pe saritorile de pe V. Costilei.

Desi de la distanta am reusit sa identific reperele (balcoanele) din fotografiile vazute pe net, cand am ajuns in dreptul traseului era sa ratam intrarea si sa urcam mai sus. Dar ne-am dat seama repede de eroare si am intrat pe brana friabila despre care se povesteste in desrierea traseului.

Am identificat primul spit si ne-am oprit pentru a ne echipa cu bucle, anouri, espadrile etc. Era cald si placut, iar peisajul era uluitor. Am identificat vizual linia traseului si am plecat pe prima lungime. Pana sub arcada care formeaza primul balcon evident nu este nimic greu, insa caracterul friabil al stancii te face sa te simti de parca esti pe grad mare.

Odata ajunsa la arcada, am uitat ca pe net scrie „Traversăm spre stânga vreo 3 m apoi continuăm vertical pe fisura care duce spre colţul din stânga al tavanului” si am mers drept in sus catre arcada. Am procedat astfel pentru ca nu am vazut pitoanele din stanga. M-am gandit ca macar in arcada am prize suficiente. Prize de maini am avut – mai ales ca arcada era uscata, dar cu prizele de picioare era mai nasol. Cel mai greu mi-a fost sa traversez spre stanga cand am ajuns la tavan. Ultima asigurare era la vreo 5 m sub mine. M-am rugat intens la Dumnezeu sa ma pazeasca sa nu cad acolo si am reusit sa trec cu bine. M-a ajutat experienta precedenta cu arcadele din Cotofana si Lupul cel rau (din peretele Animalelor). Am regrupat apoi si am adus-o pe Paula.

Urma lungimea a doua, care incepe destul de tare (cu o surplomba) si care se depaseste prin stanga. La inceput n-am vazut nimic, asa ca m-am speriat: cum catar eu chestia asta fara nici o asigurate ?! Dupa o analiza mai atenta a zonei, am observat un piton in fisura si un spit mai sus pe fata stancii. OK, asa mai merge !

Am asigurat relativ usor pitonul si spitul, dar mai departe mi-a fost greu sa trec la liber. Asa asa ca m-am tinut de bucla pusa in spit, ba chiar mi-am pus si o scarita la picior, ca sa ma ridic si sa asigur pitonul de deasupra. Am ajuns apoi la regruparea intermediara despre care citisem in descriere. Am asigurat pitonul de deasupra (usor stanga), dupa care m-am blocat. La picioare nu aveam aproape nimic (acolo pleci de pe o brana, cu care stanca formeaza o surplomba), iar la maini nu aveam prize bune ca sa ma ridic. Am incercat de 2 ori si nu am reusit. In plus, m-au luat si carceii. Nu voiam sa risc si sa cad, asa ca m-am oprit.

I-am propus Paulei sa vina si ea langa mine in regruparea intermediara, timp in care eu ma mai odihnesc putin, dupa care o sa incerc din nou cu forte proaspete. Vazand cat este de greu, Paula m-a intrebat daca e ok sa ne retragem. Convenisem inca de la inceput ca nu este obligatoriu sa terminam traseul si ca ne putem retrage in orice moment daca e nevoie. Mi-am dat seama ca nu are rost sa continuam cu orice pret (am fi terminat tarziu si ne-ar fi prins noaptea pe retragere), asa ca am pregatit primul rapel, care m-a adus inapoi in regruparea unde era Paula.  Am pregatit apoi al doilea rapel, care ne-a adus in firul vaii. Era in jur de 16:00 cand am ajuns inapoi in V. Costilei. Am coborat in rapel saritorile si am ajuns la refugiul Costila pe la 6 fara ceva.

Se spune ca in viata tot raul este spre bine. Acest proverb s-a adeverit si de data asta. La refugiu ne-am intalnit cu 2 baieti (Vali Mozes si Cosmin Burlacu), care urcasera pe Hornul Coamei si coborasera pe Galbenele. Am povestit putin cu ei si le-am spus ce-am patit. Vali mi-a sugerat o posibila abordare a pasului in care m-am blocat eu. L-am intrebat daca a facut Balcoanele. Mi-a zis ca nu, asa ca i-am propus sa facem Balcoanele cap schimbat. A fost de acord si a ramas sa mergem chiar in toamna asta daca vremea ne va permite.

In concluzie: nu a fost momentul pentru Balcoane ! Nu e nici o tragedie, important e ca ne-am intors intregi si pe lumina. Este foarte important in viata sa stii cand sa te opresti si cand sa te intorci. I-am spus Paulei la sfarsit: am luat cea mai buna decizie = sa ne retragem. Marele castig al turei de sambata este dublu: am descoperit intrarea in Balcoane si ne-am bucurat de vreme buna si de peisaj.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

 

 

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: