Publicat de: Andra Bunea | 02/12/2019

Valea Galbenele si Fisura Galbenelelor (30 nov. 2019)

Sezonul de iarna a debutat in forta pentru mine anul acesta. Dupa plimbarile din ultima vreme, am trecut direct la catarare in conditii de mixt pe V. Galbenele (1B) si Fisura Galbenelelor (3A). Nu a fost intentia mea (eu voiam ceva mai usor), dar pana la urma asta a iesit.

Vali ma intrebase luni daca vreau sa fac o tura de mixt in weekend, apoi mi-a zis ca ar iesi cu Petre pe Hornul Coamei (HC) si m-a invitat si pe mine. Eu i-am zis ca am facut HC de 5-6 ori si ca nu prea sunt motivata sa-l fac din nou. A intrat apoi in ecuatie Jabon, care le-a zis baietilor ca nu prea il atrage sa faca o tura de mixt in 3 pentru ca dureaza mult, asa ca am decis sa facem 2 echipe (eu cu Vali si Petre cu Jabon) si sa ne cataram pe trasee apropiate.

Eu am propus Hornul Ascuns din Coltul Malinului (1B), insa Vali a ridicat miza si a propus Fisura Galbenelelor (FG). In aceste conditii, Jabon a optat pentru Fisura Rosculet din Umarul Galbenele, ceea ce ne permitea sa urcam impreuna pana la intrarea in traseu (care e comuna).

Am plecat de la Caminul Alpin la 8 fara ceva si am ajuns la refugiul Costila in jur de 9. Dupa o scurta pauza, am urcat putin pe V. Costilei si am traversat la dreapta catre Galbenele. Pana in Galbenele era doar un praf de zapada, dar odata ajunsi in firul vaii, a aparut si aceasta. Ne-am oprit sa ne punem hamul si coltarii. Am catarat prima saritoare la liber (Jabon prin dreapta, ceilalti prin stanga). La a doua saritoare eu si Vali ne-am asigurat: el a urcat cap (prin dreapta), eu secund. Am trecut foarte greu (am cazut in coarda). Am pus asta pe seama lipsei antrenamentului. Am catarat la liber ce-a de-a treia saritoare.

Eu ma miscam destul de incet, ceea ce l-a facut pe Vali sa ma intrebe daca sunt apta pentru FG. I-am zis ca resimt acut lipsa antrenamentului si ca FG e un pic cam mult pentru mine la inceput de sezon. Insa daca el este dispus sa urce cap tot traseul, eu vin si il asigur. Vali a acceptat provocarea, asa ca am urcat mai departe pana sub Strunga Galbenele, unde am traversat la stanga pe brana Strungii.

Jabon si Petre erau mult in fata. Cand am ajuns noi in firul FG, ei urcasera deja (la liber) prima lungime din Rosculet si se pregateau sa o atace pe a doua. Ne-am legat si noi in coarda (am mers cu 2 semi-corzi) si ne-am pregatit de atac. Prima lungime debuta cu un horn ingust si inalt, care arata la fel de horror ca in ian. 2017, cand am urcat pe FG cu Alin (tot secund si atunci). Detalii aici: https://andrabunea.wordpress.com/2017/01/29/fisura-galbenelelor-in-conditii-de-iarna-28-ian-2017/

Vali a plasat un tricam intr-o fisura si a pornit. Inalt cum e, a reusit sa se ramoneze putin si sa prinda ceva la piolet in partea superioara. A urmat o portiune usoara, unde se poate merge pe picioare. A mai pus o nuca si a continuat pana la regrupare (care e pe dreapta, la 2 spituri). Eu m-am chinuit un pic in hornul acela ingust, dar am trecut pana la urma.

Odata ajunsa in regrupare, il aud pe Vali: „de-acum e usor”. L-am avertizat ca FG creaza un efect de iluzie optica incredibil: pare atat de aproape si de usoara, dar in realitate e mult mai inalta si mai grea, motiv pentru care data trecuta ne-a prins noaptea. Vali a protestat: „noi o sa terminam pe lumina”. Si asa a fost: pe lumina am terminat urmatoarea lungime, dupa care am coborat in rapel pentru ca incepuse viscolul si urma sa se intunece. Dar sa nu anticipez !

Vali a plecat increzator pe urmatoarea lungime, care la inceput a fost destul de accesibila. Insa nu prea erau asigurari. M-a intrebat daca stiu unde sunt pitoanele. I-am spus ca nu prea sunt. Imi aminteam doar ca regruparea e la 2 spituri pe stanga intr-un loc foarte incomod. Vali a pus cateva asigurari mobile si a continuat cu mult curaj. Din fericire a fost intr-o forma de zile mari, altfel nu ar fi reusit sa catere aceasta lungime de aproximativ 45 m.

In a doua parte a lungimii a gasit un piton si un spit. Aici Vali s-a miscat mai incet (mi-a explicat apoi de ce = a stat 20 minute intr-un pas dificil ca sa-si gaseasca prizele). Stiam ca e foarte greu, asa ca nu m-am agitat. Am asteptat si m-am rugat tot timpul sa nu pateasca ceva. Intre timp am auzit zgomot undeva deasupra mea in dreapta. Am ridicat privirea si l-am vazut pe Jabon (i-am facut si poze), care se lupta cu zapada pe lungimea cea mai grea din Rosculet (cea cu hornul). Jabon curata fisura de zapada si gheata ca sa ajunga la pitoane. Din fericire, zapada/gheata cadea undeva in spatele meu si nu m-a lovit.

Trecuse deja de 15:30 cand Vali a ajuns in regrupare si mi-a dat ok-ul sa plec. Am urcat usor in prima parte, dar pe urma am dat de greu. Obosisem si nu mai reuseam sa ma ridic in pioleti acolo unde nu erau prize de picioare. Am ajuns foarte greu in regrupare si i-am spus lui Vali acelasi lucru pe care i l-am spus lui Alin in ian. 2017: „this is insane !”

Ningea deja de la ora 14, insa in timp ce eu ma cataram spre a doua regrupare, a inceput sa bata vantul si sa arunce spre vale zapada din platou. Nu mai vedeam nimic. Trebuia sa astept putin sa se linisteasca si apoi continuam. Intre timp mi-au inghetat mainile. Vali inghetase si el sus in regrupare si ma ruga sa ma misc mai repede. I-am zis ca fac tot ce pot, dar ca sunt la capatul puterilor.

Cand am ajuns in regrupare, Vali mi-a zis sa pregatim repede rapelul pentru ca ne prinde noaptea daca mai continuam. A fost o decizie inteleapta, avand in vedere ca noi eram deja inghetati si ca ultima lungime este cea mai grea. Chiar si asa, ne-a prins noaptea pana am terminat cele 2 rapeluri, dar macar scapasem de ce a fost mai greu.

Ne-am oprit putin pe brana Strungii, unde lasasem un rucsac (am mers cu un singur rucsac, pe care l-am carat eu). Am baut putin ceai si am mancat. Era aproape 6. Ne-a luat mult timp sa ne retragem. Daca am fi continuat pana sus, ne-ar fi prins din nou noaptea.

Furtuna de zapada era din ce in ce mai puternica. S-au format placi de zapada, care plecau de sub picioarele noastre cand am coborat pe brana pana in firul Galbenelelor. Vali a propus sa coboram pe Hornul dintre fire, dar din cauza viscolului nu am gasit intrarea, asa ca am coborat tot pe firul principal. Am facut rapel pe toate saritorile si am ajuns cu bine la refugiu in jur de 8 si un sfert.

In timp ce coboram pe Galbenele, am vazut lumini deasupra noastra si ne-am dat seama ca sunt baietii. Am rasuflat usurati sa vedem ca sunt si ei ok. I-am auzit pe sus cand au ajuns in ultima regrupare din Rosculet, dar apoi nimic. Am si asteptat putin inainte sa trag corzile dupa primul rapel (in ideea ca poate vin si ei si rapeleaza pe corzile noastre), dar vazand ca nu apar, am tras corzile si am pregatit al doilea rapel. Ne-au spus pe urma ca au coborat spre Scorusi ca sa nu ne dea zapada in cap.

In jur de 20:20 au ajuns si ei la refugiu. Dupa o scurta pauza, in care ne-am tras putin sufletul si am baut ceai cald, am pornit la vale. Refrenul serii (compus de Vali) a fost:

„Petre si Jabon altlet, viseaza la un cotlet !!”

Visam toti, nu numai ei 🙂

In jur de 21:30 am ajuns la masina, bucurosi ca am scapat intregi din aceasta aventura. I-am multumit lui Dumnezeu ca ne-a pazit pe toti. Pe o astfel de vreme, daca s-ar fi accidentat cineva, pana venea Salvamontul, avea toate sansele sa moara de hipotermie. Insa totul e bine cand se termina cu bine, asa ca am putut sa va povestesc si voua aventura de pe FG.

In concluzie: o tura grea, dar frumoasa, care mi-a placut foarte mult. A fost un inceput de sezon cam dur, dar am prins gustul si vreau sa ies cat mai mult in iarna asta.

Această prezentare necesită JavaScript.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: