Publicat de: Andra Bunea | 03/01/2020

Prima tura din 2020: Padina Inchisa – Brana Caprelor (2 ian. 2020)

Imi place sa ies pe munte in prima zi din noul an. Este o traditie personala, pe care o respect cu strictete. Dar nu este intotdeauna posibil sa fac o tura tehnica (din cauza vremii). La fel s-a intamplat si anul acesta: pe 1 ian. a nins si a fost vant puternic in Bucegi. Prin urmare, am renuntat la tura tehnica, insa nu si la iesirea pe munte.

Miercuri dupa pranz am facut o plimbare prin zapada pana la Poiana Secuilor, cu plecare de la gara din Timisu de Sus. Vedeta drumetiei a fost Spot (catelul meu), care s-a bucurat foarte mult de zapada. Voi pune la sfarsitul galeriei foto cateva poze cu el.

Intrucat pentru 2 ian. se anunta vreme mai clementa in Piatra Craiului (vant moderat), am decis sa schimbam putin si sa facem o tura tehnica in Crai. Initial (acum vreo 2 saptamani), vorbisem cu Vali si cu Petre sa facem creasta Malinului in conditii de iarna. Dar vantul puternic si temperaturile scazute din Bucegi ne-au descurajat. Am decis asadar sa mergem in Crai si sa urcam pe Padina Inchisa (PI). Nu mai facusem acest traseu in conditii de iarna, asa ca era o premiera (pe uscat am facut-o de vreo 3 ori).

La ora 10:00 am lasat masina la 3 km de Zarnesti pe drumul de Plaiul Foii si am pornit spre Coltii Chiliilor pe banda albastra. Am intrat apoi in padure si am mai mers vreo jumatate de ora. In jur de 11:30 am ajuns la intrarea spre PI (in stanga). Dupa o pauza de 10 minute, am inceput sa urcam prin padure si apoi pe grohotis. Era putina zapada (maxim pana la glezne). Ne-am fi dorit sa fie mai multa, ca sa acopere bine bolovanii.

In jur de 12:40 am ajuns sub saritoarea mare si inalta de la capatul vaii. Ne-am echipat cu coltari si am discutat putin despre modul de abordare a acesteia. Pe uscat se poate aborda atat prin stanga/dreapta, cat si pe spalatura din mijloc. Insa cea mai usoara abordare este prin stanga, unde sunt si pitoane. Am abordat-o si noi prin stanga.

Intrarea pare usoara: eu m-am catarat la liber pana la al treilea piton = cel cu cordelina rosie. Dar mai sus saritoarea devine spalata si abrupta, asa ca am decis sa ii astept pe baieti (m-am autoasigurat cu un zelb plasat in piton). Intre timp ei au desfasurat coarda (am mers cu o semi-coarda de 50 m) si au trecut la treaba.

Petre a catarat cap prima lungime (30-35 m). Cand a ajuns langa mine, m-am ridicat putin ca sa poata trece mai departe. A traversat apoi putin spre dreapta si a continuat sa se catare in sus pe un jgheab. A plasat cateva nuci pe parcurs, pentru ca nu mai erau asigurari intre pitonul cu cordelina rosie si pitonul cu inel in care a facut regruparea. Petre s-a descurcat foarte bine. Pe alocuri a folosit si pioletii tehnici; insa conditiile nu prea erau favorabile pentru mixt. Nici macar pentru dry tooling. S-a catarat mai mult cu mainile.

In regrupare a mai plasat o nuca langa piton si mi-a dat ok-ul sa plec. Mi-am facut un nod fluture (nod de mijloc de coarda) si am pornit. La celalalt capat (jos) era Vali, care s-a catarat ultimul. Am ajus destul de repede si usor in regrupare (intotdeauna este mai usor sa urci asigurat). Mi-am plasat zelbul in master point si am asteptat sa vina si Vali.

Vali inghetase (de altfel si eu) si era bucuros sa se poate misca acum. Dupa ce a ajuns langa noi, a plecat el cap pe a doua lungime (vreo 20 m), care consta intr-o traversare expusa spre dreapta. Pe uscat nu e nici o problema sa te cateri acolo la liber, dar in conditiile de mixt pe care le-am gasit noi, e mai bine sa te asiguri.

Vali a pregatit repede regruparea pe mobile (in 3 puncte) si mi-a dat ok-ul sa plec. Am ajuns repede langa el, i-am facut cateva poze si am pornit mai departe in sus (spre dreapta) ca sa ies din zona de grohotis. Petre a venit si el repede in urma mea, dupa care baietii au ramas sa stranga echipamentul. Catararea saritorii ne-a luat in total 2 ore.

Eu am urcat pana la intersectia cu banda albastra (Brana Caprelor), pe care decisesem deja sa coboram. Cealalta varianta ar fi fost sa urcam in creasta, sa mergem pe punct rosu pana la vf. Turnu si sa coboram apoi pe Crapatura. Dar am renuntat la asta pentru ca ne-ar fi luat prea mult timp. Cea mai rapida retragere era pe Brana Caprelor. Am ales acest traseu pentru ca voiam sa coboram pe lumina.

Dupa o scurta pauza de masa si ceai la intrarea pe Brana Caprelor, am pornit la vale. Pe Brana era mai multa zapada decat pe PI (o adusese vantul). Am traversat cu atentie cateva culoare de avalansa (desi zapada cursese deja) si am ajuns la refugiul Diana in jumatate de ora. Dupa o scurta pauza la refugiu, am continuat pe banda albastra pana la Coltii Chiliilor si apoi dreapta spre masina.

La 17:15 am ajuns la masina. Tocmai incepuse sa se insereze. Peisajul era ametitor de frumos. A fost o tura superba, in conditii de iarna autentica (am avut parte si de ceva vant), destul de tehnica incat sa simtim ca ne-am luat doza ! Las acum pozele sa vorbeasca.

Această prezentare necesită JavaScript.


Responses

  1. Bravo, Andra! Felicitari. peisajele sunt superbe!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: