Publicat de: Andra Bunea | 10/04/2020

7 ani de blogging

Daca tot nu pot sa ies pe munte in perioada asta, m-am gandit sa scriu din amintiri. Si uite asa mi-am adus aminte ca anul acesta in aprilie se implinesc 7 ani de cand am creat blogul si am publicat primul jurnal.

De fapt, blogul mi l-a creat Iosif, care se tinea de mult timp de capul meu sa-mi fac blog si sa impartasesc cu altii pasiunea mea pentru munte. Mi-a spus de nenumarate ori: „hai ca ti-l creez eu”. Insa eu l-am refuzat sistematic (pana in aprilie 2013), argumentand ca nu e nimic interesant de publicat. El tot insista: „e pacat sa se piarda atatea informatii si poze, cand ar putea fi de folos si altora”. In cele din urma insistenta lui a dat roade. As vrea sa-i multumesc din nou, pe aceasta cale, ca nu a renuntat sa insiste. Acest articol aniversar nu ar fi existat daca Iosif nu ar fi stiut sa insiste.

Voi povesti mai intai detaliile cruciale care au stat la baza crearii blogului (era sa nu se intample…), dupa care voi prezenta cateva statistici interesante (cele mai citite articole de pe blog).

Dar mai intai o scurta intoarcere in timp. Am inceput sa ies pe munte in 2005 pe trasee marcate (Jepii Mici – Cruce – Omu – Malaiesti – Tache Ionescu in Bucegi, Creasta Fagarasului de la Barcaciu la Moldoveanu in Fagaras, Lanturi in Piatra Craiului). Locuiam pe vremea aceea in Bucuresti. Mi-a placut muntele si mi-am dorit sa continui. In 2006 am avut sansa (datorita lui Andrei) sa ies cu Razvan, care cunostea foarte bine Bucegii, mai ales traseele nemarcate. Am descoperit astfel adevarata „fata” a muntelui si am fost cucerita iremediabil. Asa cum spuneam in alta parte, am simtit chemarea inaltimilor si s-a nascut in mine pasiunea pentru catarare pe vai alpine. Imi placuse intotdeauna sa ma catar, insa acum puteam folosi aceasta abilitate ca sa ajung pe varful muntilor.

Din toamna lui 2006 am inceput sa merg constant pe trasee nemarcate. Doi ani mai tarziu urcam pe Mont Blanc (pe ruta clasica), 3 ani mai tarziu ma mutam la Brasov si 10 ani mai tarziu ajungeam pe Matterhorn (pe ruta elvetiana, din a treia incercare). Timpul a confirmat ca nu era un moft pasager, ci o pasiune de lunga durata.

In tot acest timp am acumulat poze cu turele, pe care le salvam in foldere cu numele traseului si data. Dupa turele mai interesante scriam si un scurt jurnal, pe care il trimiteam pe mail prietenilor mei. In 2005 am devenit membra a site-ului alpinet.org, unde am publicat in 2008 jurnalul ascensiunii pe Mont Blanc. A aparut apoi site-ul carpati.org, dar nu am simtit nevoia sa devin membra si acolo, pentru ca aveam cu cine sa ies pe munte in grup restrans (nu trebuia sa apelez la un site montan pentru a gasi colegi de tura).

In 2011 am devenit membra a Alpin Club Brasov. Ieseam pe munte cu oameni faini si incepusem sa scriu jurnale de tura pe site-ul clubului. Imi era suficient. Cu toate acestea, Iosif (cu care am iesit in ture din 2011) ma incuraja sa-mi creez blog personal ca sa scriu pe el tot ce-mi doream legat de munte, dar eu il refuzam sistematic. Asta pana intr-o zi de luni (22 aprilie 2013), cand s-au reunit conditiile favorabile crearii blogului.

Iata ce s-a intamplat: sambata 13 aprilie am urcat pe V. Alba cu Sebi (eu cu schiurile in spate pentru ca voiam sa cobor pe schiuri pe Cerb). A fost o tura superba, in care am avut parte de soare si peisaj, dar si de o mica lavina (avalansa de primavara datorata incalzirii zapezii). Imi amintesc ca Sebi a si filmat atunci lavina, pentru ca nu mai vazuse asa ceva. Ca de obicei, am scris un scurt jurnal de tura si l-am trimis prietenilor. Insa am vrut sa-l public si pe alpinet. L-am pus pe alpinet luni 15 aprilie si am tot asteptat sa fie publicat.

Pe 20 aprilie am urcat din nou in Bucegi, de data asta pe un traseu mai dificil si in formatie largita: 7 persoane (https://andrabunea.wordpress.com/2013/04/23/valea-seaca-a-caraimanului-valcelul-mortului-jepii-mici-sau-la-intrecere-cu-zapada-prin-bucegi-20-aprilie-2013). Luni 22 aprilie am scris raportul de tura si l-am trimis prietenilor, printre care si Iosif, care era plecat in Anglia de jumate de an. Din indepartata Anglie mi-a raspuns Iosif in aceeasi zi si mi-a zis din nou: „Andra, de ce nu vrei tu sa-ti faci blog ca sa vada si altii pozele astea frumoase ?”

I-am raspuns atunci: „am pus pe alpinet spre publicare jurnalul cu tura de sambata trecuta. Stai sa vad daca mi l-au publicat. Daca nu, o sa te rog sa-mi creezi tu blogul si iti voi da spre publicare cele 2 jurnale = tura din 13 aprilie si cea din 20 aprilie”. Cand am intrat pe alpinet, am constatat ca jurnalul meu se afla tot la moderare (nu fusese publicat). „OK, mi-am zis eu, nu mai stau dupa ei pana se vor decide sa-mi publice jurnalul; vorbesc cu Iosif si dau drumul la blog”.

Asa ca i-am trimis lui Iosif cele 2 rapoarte de tura corectate si pozele pentru fiecare. El a creat blogul pe 22 aprilie si a trebuit sa astept o zi ca acesta sa devina activ. Pe 23 aprilie 2013 primele jurnale de tura „vedeau lumina tiparului” pe blogul personal. Am trimis apoi linkurile pe mail la prieteni, care s-au aratat entuziasmati de aceasta initiativa si mi-au dorit mult succes in continuare.

Inserez aici doua poze din primele jurnale publicate pe blog: eu cu schiurile in spate pe V. Alba si la iesire din valcelul Mortului spre Cruce.

Hm, ce simplu a fost… Oare de ce mi-a luat atat de mult timp sa ma hotarasc ?! A fost insa nevoie (asa cum spuneam) de circumstante favorabile: pe de o parte (din fericire), adminul de pe alpinet nu s-a grabit sa-mi publice jurnalul, iar pe de alta parte, Iosif a insistat din nou exact in momentul in care eram in sfarsit de acord cu ideea crearii unui blog personal. Pe 22 aprilie 2013 s-au aliniat planetele si a luat nastere blogul „Chemarea inaltimilor: muntele, o pasiune definitiva” !

Asa cum am spus inca de la aparitia blogului, dorinta mea a fost (si este) ca muntele sa fie mereu in prim plan: lui sa-i acord toata atentia, si nu mie sau vietii mele personale. De aceea, nu povestesc pe blog detalii legate de viata mea personala si nici nu raspund comentariilor de acest gen. De altfel nici nu public comentariile insistente si lipsite de respect care ma vizeaza pe mine si viata mea personala.

Sunt aici ca sa fac publicitate muntelui si sa incurajez si pe altii sa urmeze aceasta pasiune. Daca am reusit sa ating aceste obiective, macar intr-o mica masura: ma declar fericita. Sunt recunoscatoare pentru sansa de a putea merge pe munte si de a putea povesti despre bucuria imensa pe care mi-o daruieste muntele. Le multumesc pe aceasta cale celor 40 de persoane abonate la blog si tuturor celor care ajung pe blog cautand informatii despre diverse trasee.

Evolutia acestui blog a intrecut cu mult asteptarile – asta probabil si pentru ca nu am avut deloc asteptari ! Nu am creat blogul ca sa castig eu atentie sau sa devin cunoscuta, ci pentru a da inapoi putin din binefacerile imense pe care mi le procura muntele. Totusi, ma bucur cand ma intalnesc pe munte cu persoane care ma recunosc. Cand facem cunostinta si le spun ca ma numesc Andra, ei imi raspund: „Aha, tu esti Andra cu blogul ?!” „Da, eu sunt !”

Ma bucur ca blogul meu a devenit pentru multa lume o poarta de acces spre frumusetea muntelui. Muntele cheama in continuare „adepti”. Eu sunt doar una dintre vocile pe care le foloseste el ca sa cheme.

In incheiere, iata cateva dintre cele mai citite jurnale din fiecare an.

2013 „Valea Seaca a Caraimanului – Valcelul Mortului – Jepii Mici sau la intrecere cu zapada prin Bucegi”

2014 „Obiectivul nr.1: Eiger pe muchia vestica (4 aug. 2014)” si „Obiectivul nr. 2: Matterhorn – Solvay 4003 m (7 August 2014)”

2015 „Sinaia – Piatra Arsa – Babele (13 aprilie 2015)”

2016 „Moldoveanu dus-intors in conditii de iarna (2 aprilie 2016)” si „Imbratisarea „Uriasului” din a treia incercare: ascensiune pe Matterhorn (28-29 iulie 2016)”

2017 „Fisura Galbenelelor in conditii de iarna (28 ian. 2017)”

2018 „Moldoveanu dus-intors in conditii de iarna (2 aprilie 2016)”

2019 „Moldoveanu dus-intors in conditii de iarna (2 aprilie 2016)”

2020 (pana astazi) „Moldoveanu dus-intors in conditii de iarna (2 aprilie 2016)”

Se desprind astfel doua concluzii:

1) unul dintre primele jurnale publicate pe blog a devenit „number one” in acel an.

2) jurnalul „Moldoveanu dus-intors in conditii de iarna (2 aprilie 2016)” a ocupat ani la rand locul intai in topul jurnalelor citite si reprezinta „the all times best read” al blogului. Acest lucru ma bucura foarte mult pentru ca tura aceea memorabila pe Moldoveanu este una dintre turele mele preferate din cate am facut pana acum. Afirmam atunci:

“Sa faci Moldoveanu in conditii de iarna este intr-adevar o realizare imensa. Am facut multe trasee si iarna si vara, ma catar de 10 ani pe vai abrupte, insa acum simt ca am devenit cu adevarat alpinista. Pana acum eram doar aspiranta.”

De fapt, ce inseamna sa fii alpinist ? Nu cred ca inseamna neaparat sa cateri grade mari, ci sa ai curaj sa mergi pe rute noi, sa stii sa folosesti bine echipamentul, sa gasesti (inventezi) solutii noi la problemele complexe intalnite in teren, sa fii capabil sa evaluezi corect situatia, astfel incat ceea ce crezi tu ca merge intr-un loc sa si mearga in realitate,  etc. Dar despre asta mai pe larg cu alta ocazie.

Va urma zilele astea un jurnal despre ture nepublicate pana acum pe blog. Nu strica un scurt moment de pauza intr-ale mersului pe munte, in care sa scoatem de la „naftalina” si sa povestim ture vechi. Insa bine inteles ca de-abia astept sa treaca perioada asta si sa ies din nou pe munte. O sa-mi iau revansa !


Responses

  1. Felicitări pentru cei 7 ani de articole ce m-au ținut cu sufletul la gură, mi-au deschis porțile imaginației si mă țin aproape de țara mea chiar daca sunt la mii de kilometri depărtare.
    Cu ajutorul rapoartelor tale de tură si al imaginației mele, am reușit să te însoțesc aproape peste tot. Zic „aproape” deoarece nu știu să schiez, așa ca nu am „mers cu tine” cu schiurile de tură.

    Cărări însorite,
    Iosif

  2. Multumesc mult Iosif. Tu ai fost omul cheie in crearea blogului. Ma bucur ca am putut da si eu ceva inapoi.

  3. Felicitari, Andra! Imi plac tare mult jurnalele tale de tura, imi dau o stare de bine si ma simt ca si cum si eu as merge pe munte cu tine. Te imbratisez cu drag!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: