Publicat de: Andra Bunea | 15/08/2020

Cheile Horoabei – Omu – Cerb (14 aug. 2020)

Aveam de mult timp in plan sa parcurg Cheile Horoabei (1A), dar nu am avut pana acum timp pentru ele. Saptamana aceasta s-a ivit ocazia. Am vorbit cu un prieten care a fost anul trecut, si m-a sfatuit sa merg pe uscat. Intrucat sambata se anunta ploaie, am decis sa merg vineri. Am pornit din Busteni la ora 7:00. Am urcat pe Jepii Mari (traseu care a fost curatat de copacii cazuti in poteca) pana la Piatra Arsa, apoi pe banda albastra pana la Pestera. De acolo am coborat pana la intrarea in Pestera Ialomicioarei, dupa care am mai mers vreo 5 minute pana la intrarea spre Cheile Horoabei. La ora 11:00 am facut dreapta spre chei.

Intrarea in traseu nu este indicata in nici un fel – poate pentru a se evita afluxul de turisti neavizati si nepregatiti, care ar vrea sa bifeze acest obiectiv. Exista un panou cu numele traseului, insa departe de drum.

Dupa o pauza de 10 minute, am pornit la drum. Am urmat o poteca bine conturata, care merge mai intai pe dreapta apei, apoi pe stanga. La un moment dat se trece pe sub o bolta sapata in stanca si se traverseaza din nou spre dreapta.

Din fericire, am gasit canionul relativ uscat, fapt care mi-a usurat avansarea. In schimb, pana la intrarea in canion, poteca era umeda si friabila (recomand folosirea cel putin a unui bat de trekking). Saritorile din canion sunt usoare (unele au si varianta de ocolire), iar cele cu adevarat grele au scara metalica. Zonele de traversare expuse sunt asigurate cu lanturi.  Nu voi da alte detalii tehnice (las pozele sa vorbeasca).

Mi-au placut foarte mult Cheile Horoabei – atat partea de jos (canionul), cat si partea superioara, unde se merge pe un culoar printre jnepeni. La un moment dat, valea se largeste si serpuieste printre versanti stancosi. Se urca in continuare de-a lungul unui parau, pana cand se iese complet din jnepeni si se vede in fata poteca marcata cu banda rosie (zona Coltii Tapului). 

Dupa ce am ajuns pe banda rosie, am facut dreapta si am urcat spre vf. Batrana si refugiul Batrana. Am ajuns la refugiu la 13:15. Aveam posibilitatea sa cobor inapoi in Pestera pe triunghi rosu, insa am preferat sa continui pe banda rosie pana la Omu pt ca nu voiam sa ma intorc pe acelasi traseu. 

Drumul de la Batrana la Omu mi s-a parut destul de lung (am facut o ora si jumate). Am mai fost odata pe-acolo, dar cu multi ani in urma (am parcurs atunci traseul in sens invers). Am ajuns in apropiere de cabana Omu la 14:45. De fapt, nu am mai urcat pana la vf. Omu, ci am traversat pe curba de nivel si am intrat direct pe valea Cerbului, pe care am coborat. Am ajuns in Busteni in jur de ora 17 (am facut in total 10 ore, cu tot cu pauze). 

A fost un traseu superb, care mi-a dat dorinta sa explorez mai mult zona Batrana – Strunga. Aceasta zona este mai domoala decat partea din Bucegi pe care o frecventez mai des, dar este la fel de frumoasa si spectaculoasa. Las acum pozele sa vorbeasca ! 

PS. Am uitat sa mentionez ca mai era lume in canion. 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: