Publicat de: Andra Bunea | 12/09/2020

Muchia Iepurasului din Peretele Animalelor (9 sept. 2020)

Vorbisem de mult timp cu Marian (un prieten din Brasov, cu care am fost anul trecut pe Grossglockner) sa cataram Muchia Iepurasului (5A, 5 lc, 6+/7-) din Peretele Animalelor (Cheile Rasnoavei), insa nu am reusit sa ne sincronizam ca program decat miercuri 9 sept.

Din fericire, vremea se anunta excelenta si aveam mari sanse sa gasim traseul in conditii optime (nu mai plouase de cateva zile; altfel hornul din lungimea finala este greu de catarat).

In jur de ora 9:00 am inceput urcarea din Poiana Inului. La 10 fara ceva eram la baza traseului, unde am inceput echiparea. Traseul este usor de identificat: se afla imediat la dreapta fata de Muchia Caprioarei (pe care am fost cu Marian anul trecut).

Studiasem topo-ul traseului (https://www.climbromania.com/Ruta.aspx?ID_Ruta=460) si aflasem ca sunt 5 lc daca ai corzi de 60 m. Noi am mers cu semi-corzi de 50 m, motiv pentru care am folosit regruparea intermediara din prima lungime si am parcurs astfel 6 lc (in loc de 5). Am convenit sa catar eu cap integral. Nu mai catarasem Iepurasul si voiam sa descopar cum este cap pe toate lungimile.

In jur de 10:20 am plecat pe prima lungime. Am urmat descrierea din topo si am ajuns fara probleme la regruparea intermediara. Am folosit cele 2 pitoane existente, pe care le-am suplimentat cu o nuca mica plasata intr-o fisura din dreapta. Catararea nu este dificila, insa este ingreunata de caracterul friabil si ierbos/pamantos al zonei.

Am continuat apoi fara probleme lungime dupa lungime pana am ajuns in ultima regrupare (cea de sub horn). Pana acolo nu am intampinat probleme (catararea pe muchie este frumoasa si usoara). As vrea sa mentionez un singur amanunt: in topo scrie ca in lc4 „asigurăm un singur piton”. In realitate, sunt 2 pitoane pe aceasta lungime. Primul este chiar inainte de ridicarea pe brana cu iarba, iar al doilea la vreo 4-5 m mai incolo, pe peretele stancos din stanga, in dreptul unui copacel. Este bine de stiut si de folosit, pentru ca mersul pe brana de iarba cu papuci de catarare poate fi periculos. De la al doilea piton pana in regrupare mai sunt vreo 3-4 m.

Dupa ce a ajuns si Marian in regrupare, am studiat in amanunt ultima lungime si am identificat zona cu pasul despre care se vorbeste in descriere. I-am spus lui Marian: „abia acum o sa simt ca ma catar”. Si asa a fost ! Aveam optiunea sa ocolesc prin stanga surplomba finala si sa ies in Caprioara, dar daca tot venisem sa facem Iepurasul, mi-am dorit sa catar varianta directa a traseului (cea cu surplomba). 

M-am catarat fara probleme in prima jumatate a lungimii, adica pana sub blocul de piatra care inchide fisura larga pe care te cateri pana acolo. Acolo fie o iei la stanga si iesi prin Caprioara, fie traversezi spre dreapta si incepi catararea surplombei. Am continuat prin dreapta. Pasul este destul de sustinut, insa bine asigurat. Am incercat sa catar totul curat, insa la un moment dat m-au lasat bratele si m-am tinut de bucla. Apoi m-am odihnit putin in coarda, timp in care am studiat prizele pe care le am la dispozitie.

Am pornit din nou, am folosit cateva prize bune (plus o scarita pentru piciorul drept) si m-am ridicat la nivelul lespedei care crease surplomba. Toate bune si frumoase, doar ca acolo nu gaseam nici o priza care sa ma ajute sa ma salt pe lespede. Numai iarba, pamant si din nou iarba ! Din fericire, am observat spitul de deasupra, am sigurat si apoi m-am tinut de bucla ca sa ma ridic. Nu voiam sa risc o cadere chiar acolo, asa ca am trecut artificial. De acolo pana la iesire nu a mai fost nimic greu. Am intersectat iesirea din Caprioara si am asigurat la spitul batut in stanca, putin mai sus de fagul traditional.

Marian a trecut si el cu bine pasajul dificil, dar mi-a spus ca i s-a parut greu. I-am dat dreptate: si mie mi s-a parut greu pasul din Iepuras, as zice chiar mai greu decat pasul din Caprioara (cel din penultima lungime). Catararea celor 6 lc ne-a luat in total 4 ore jumate. Intre timp se facuse foarte cald, ceea ce ne-a afectat putin in ultima lungime.

Per ansamblu, vremea a fost ok, iar peisajul magnific. Am fost cu Marian anul trecut si in „Lupul cel rau”. Ultimele lungimi din Lup se vad foarte bine din partea superioara a Iepurasului. Chiar ne-am delectat la un moment dat sa rememoram pasajele din Lup, observate de la o distanta atat de mica.  

In jur de 15:15 am inceput coborarea prin padure, iar la ora 16 eram jos la masina. O tura superba, care mi-a permis sa-mi iau din nou „doza” de catarare !


Responses

  1. Foarte fain ,eu am făcut doar creasta până în cheile Râșnoavei și am coborât altă dată vreo două vâlcele sălbatice spre vale !
    Bravo iepuraș cocoțilă !

  2. Buna Andra, Felicitari! Frumos!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: