Publicat de: Andra Bunea | 19/09/2020

Muchia Bondarului din Piatra Craiului (17 sept. 2020)

Am auzit de mult timp despre acest traseu si l-am pus pe lista mea cu trasee de facut in viitorul apropiat. Mihai (alias Jabon) a fost pe el recent (de 2 ori), asa ca i-am cerut detalii. Mi le-a dat, ba chiar mi-a trimis si poze, care mi-au fost de mare folos ca sa identific intrarea si linia traseului.

Am preferat si de data asta sa merg in timpul saptamanii (joi 17 sept.), profitand de faptul ca si Marian era liber. Am plecat la 8 din Brasov si la 9 fara 10 de la masina. Am urcat pe triunghi rosu pana la izvorul lui Orlovschi, apoi in sus pe grohotis pe sub Malul Galben. La 11 fara 10 am ajuns la refugiul Sperantelor, dar nu ne-am oprit acolo pentru pauza, ci am mai mers inca 15 minute pe Braul Cioranga pana la intrarea in Canionul Cioranga, la baza caruia incepe traseul Muchia Bondarului (4B, 6lc, 6+) .

M-am documentat despre traseu si de pe climbromania (https://www.climbromania.com/Ruta.aspx?ID_Ruta=699), insa Jabon ma vertizase ca descrierea nu este exacta in toate detaliile. M-am convins de asta la fata locului. 

Am facut o pauza generoasa la intrarea in Canionul Cioranga: nu doar pentru masa si echipare, ci si pentru identificarea liniei traseului. Intrarea este mult la stanga fata de prima treapta (saritoare) de la intrarea in Canionul Cioranga. In momentul in care am vazut un spit la baza hornului pe care il identificasem cu ajutorul pozelor de la Jabon, am stiut ca suntem pe drumul cel bun.

La 11:40 am pornit pe traseu (am urcat eu cap integral). Pe prima lungime am gasit vreo 2 pitoane, am mai pus eu 2 nuci si am asigurat o data la jnepeni, dupa care am traversat spre dreapta si am vazut bradul cu multe cordeline de care se vorbeste in descriere. Am regrupat acolo si l-am asigurat pe Marian. Am pornit apoi pe a doua lungime, care merge oblic dreapta si urca pe cateva praguri de iarba si stanca. A doua regrupare este pe spituri pe o platforma lejera pentru picioare.  

De aici se vedea bine linia traseului in continuare: tot oblic dreapta si tot pe praguri usoare de iarba si stanca. De mentionat ca ne-am catarat amandoi in pantofi de trekking pe primele 3 lungimi. In descriere se spune ca a treia lungime are 57 m. Noi am mers cu o semicoarda de 50 m, ceea ce inseamna ca trebuia sa facem o regrupare intermediara.

Am pornit pe a 3-a lungime, am asigurat un piton pe stanga, dupa care (la vreo 15 m de regruparea in care era Marian), am dat de o regrupare pe spituri pe dreapta. Daca as fi stiut ca e asa aproape, as mai fi urcat si as fi amenajat aici a doua regrupare. E bine de stiut pentru data viitoare. 

Am preferat sa ma catar mai departe (adica nu am regrupat intermediar acolo), mai ales ca terenul era usor. Am mai asigurat o data la niste jnepeni si am ajuns pana sub brana cu jnepeni despre care se vorbeste in descriere. Acolo Marian m-a anuntat ca mai am doar 2 m de coarda. M-am uitat in jur sa vad daca pot regrupa undeva. Nu prea aveam unde. Atunci Marian mi-a zis ca daca eu stau bine pe picioare in locul unde sunt, va urca el pana la regruparea intermediara pe care o intalnisem eu mai jos. Am procedat asa si am rezolvat problema. M-am mai catarat vreo 5 m si am ajuns in a 3-a regrupare mentionata in descriere. Aveam aici un spatiu generos la picioare, asa ca ne-am pus espadrilele. 

„Abia acum incepem sa ne cataram !” i-am spus eu lui Marian. Aici am intrat pe muchie si am avut parte de o catarare aeriana (in limbaj mai clar: foarte expusa !). Am urcat o muchie verticala cu prize bune, insa destul de tehnica. Am ajuns cu bine in urmatoarea regrupare si l-am asigurat pe Marian.

Urma lungimea cu pasul de 6+. Stiam de la Jabon ca mai exista o regrupare intermediara chiar sub portiunea cu pasul. Asa ca m-am catarat pana sub pas si am regrupat acolo. Dupa ce a venit Marian, am plecat pe a doua jumatate a celei de-a 5-a lungimi. Am pornit prin stanga, dupa care m-am ridicat putin spre dreapta, apoi in sus pe fisura. Citisem in descriere ca pasul ar fi mai sus de fisura, dar mie mi s-a parut ca pasul este chiar in fisura, motiv pentru care zona aceea este si bine asigurata: un piton, apoi un piton si un spit, iar mai sus din nou un piton si un spit. A fost un pas destul de tehnic, dar nu mai greu de 6+. L-am trecut fara sa ma tin de bucle. Mai departe am avut de traversat spre dreapta. Eu ma tot asteptam sa gasesc acolo pasul, dar nu era! Am trecut usor si am ajuns fara probleme in regrupare. E clar: pasul a fost in fisura verticala de mai jos (lucru confirmat apoi de Jabon).

Dupa ce a venit Marian, am pornit pe ultima lungime, stiind ca nu prea sunt asigurari. Insa era teren usor (am fi putut sa urcam dezlegati). Am asigurat o singura data la jnepeni, apoi in sus putin stanga, dupa care am ajuns sub niste jnepeni. Acolo am vazut un piton. Am regrupat si l-am adus pe Marian. Dupa ce a ajuns la mine, a mai urcat putin si mi-a zis ca a dat de un spit. Asta e, data viitoare voi sti ca regruparea finala este la acel spit. 

Am terminat traseul la 15:15, ceea ce inseamna ca l-am parcurs in aproximativ 3 ore jumate. Un timp destul de bun. Ne-am dezechipat, am impartit echipamentul si am mancat. La 15:45 am luat-o in sus printre jnepeni catre Braul de Sus. Am mers pe o poteca evidenta la inceput, dar care apoi se pierde. Insa am reusit sa disting in dreapta cativa jnepeni tociti, semn ca s-a mai trecut pe acolo. Asa ca am continuat spre dreapta si am regasit poteca. In 10 minute am fost in Braul de Sus si in alte 10 minute am ajuns la Acul de la Amvon. Dupa pozele de rigoare, am coborat spre dreapta si am intrat in Valcelul cu Smirdar.

Coborarea pe Valcelul cu Smirdar a fost foarte anevoioasa: alunecam si chiar cadeam pe grohotis si pe pamantul umed. Am ajuns cu bine la fereastra care marcheaza intrarea in Valcelul cu Fereastra si am continuat coborarea. Nu a fost nevoie sa punem coarda pentru rapel (am descatarat toate saritorile). La 16:55 am ajuns la refugiu, unde nu ne-am oprit pentru ca voiam sa terminam cat mai repede. De data asta am coborat pe marcaj (triunghi rosu), adica prin padure. Coborarea a fost foarte solicitanta pentru genunchi (panta mare, zone friabile).

Insa am terminat cu bine si am ajuns la masina la 18:15. Am scos un timp total de 9 ore jumate. Se putea si mai bine daca scurtam pauzele – care oricum nu au fost prea dese. In rest, ne-am miscat foarte repede.    

In concluzie: un traseu superb, cu zone usoare, dar si cu catarare frumoasa si expusa. Mi-ar placea sa il repet, desi accesul si retragerea sunt destul de lungi / obositoare. Las acum pozele sa vorbeasca !

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: