Publicat de: Andra Bunea | 08/12/2020

V. Morarului – Omu – V. Cerbului (7 dec. 2020)

Nu mai iesisem pe munte de aproape 4 saptamani. Resimteam acut nevoia sa ies, dar am avut multe de rezolvat. Apoi, cand am avut timp, nu mi-a permis vremea. Duminica 6 dec. a fost vreme frumoasa, dar voiam sa merg la vot. M-am uitat la prognoza pentru zilele urmatoare si am constatat ca doar luni este vreme ok pana dupa-amiaza, dupa care vin precipitatii care tin toata saptamana.

L-am intrebat pe Marian daca poate veni in Bucegi luni 7 dec. Din fericire, era liber si putea veni. I-am propus sa facem o tura usoara, ca pentru inceput de sezon. Nu eram deloc in forma dupa o pauza atat de lunga si simteam ca am nevoie de o tura de antrenament. Am decis asadar sa urcam pe V. Morarului si sa coboram pe V. Cerbului.

La 8:30 am plecat de la Gura Diham, echipati cu piolet, casca si coltari (in rucsac). Am urcat pe la cantonul de vanatoare „Coltii Morarului”, apoi pe triunghi rosu pana la intrarea spre V. Morarului. In Poiana cu Urzici am facut o scurta pauza sa mananc ceva si sa beau ceai. La 10:10 am pornit pe poteca din padure, care intra apoi in firul vaii. Pana la iesirea in prima caldare am gasit foarte putina zapada. Nici mai sus nu era prea multa, asa ca nu am avut nevoie de coltari. Erau cateva urme recente (probabil a urcat cineva pe Morar in weekend).

Am continuat tot asa (fara coltari) pana aproape de tancul enorm, in dreapta caruia se afla valcelul secundar al Morarului. Acolo era mai multa zapada, dar noi am reusit s-o evitam urcand la piolet pe fetele de iarba dezgolite. Am traversat cateva portiuni cu zapada inghetata, unde bocancii de iarna ne-au permis sa sapam trepte.

Ajunsesem la un punct unde trebuia sa ne decidem: continuam tot asa (fara coltari) in sus pe fetele de iarba, sau ne punem coltarii ? L-am intrebat pe Marian ce prefera. El mi-a zis ca e ok pe fetele de iarba. Si eu doream acelasi lucru. Nu eram prea incantata sa-mi pun coltarii pentru ca nu am fi mers pe zapada continua (erau si multe portiuni de stanca). Nu-mi place deloc sa merg cu coltarii pe stanca. Avand o alternativa unde ne puteam descurca fara (fetele de iarba), am optat sa continuam fara coltari.

Am urcat cu atentie pe un teren din ce in ce mai abrupt si am iesit astfel in saua dintre Bucsoiu si Omu. Peisajul era colosal. Am dat din nou lovitura: pozele au iesit superbe ! De acolo se vedea foarte bine ce ne astepta daca am fi continuat pe vale la coltari: portiunile de zapada alternau cu stanca goala. Nu era pe placul meu. Ma asteptam sa fie mai multa zapada, insa nu a fost asa.

Singura problema era vantul puternic, care batea din fata. Si batea foarte tare (am aflat ulterior ca la rafala ajungea la 100 km/h). Marian a propus sa mergem mai degraba spre Bucsoiu si sa coboram pe Deubel pana la Prepeleac, apoi pe Tache Ionescu. Pentru o clipa am fost gata sa accept aceasta solutie, dar i-am spus ca sunt foarte multe sanse sa gasim zapada inghetata pe Deubel, pentru ca poteca este expusa nordic, in timp ce pe Cerb bate mai mult soarele si sigur e mai curat traseul. Pana la urma s-a lasat convins sa urcam povarnisul spre cabana Omu, asa ca la 13:15 eram in fata statiei meteo. Ne intrebam daca e cineva pe-acolo.

Am strigat putin, dar probabil ca vantul a estompat zgomotul facut de mine, asa ca am trecut mai departe. Am facut cateva poze si ne pregateam deja sa coboram spre Cerb pentru a scapa de urgia vantului. In acel moment am vrut sa mai fac cateva poze cu statia meteo si atunci am vazut pe cineva in fata usii. Ne-am intors si l-am salutat. Ne-a spus ca se numeste Sergiu si este meteorologul de serviciu. Ne-a invitat sa intram putin si sa bem o cana cu ceai cald. Am fost impresionati de ospitalitatea lui, asa ca nu am refuzat.  

Eu nu mai intrasem niciodata la statia meteo de la Omu. M-am bucurat de aceasta premiera. Am schimbat cateva vorbe cu Sergiu, am baut ceai cald si dupa o pauza de o jumate de ora am pornit la vale (la 13:45). De la Sergiu am aflat ca vantul sufla la rafala cu aproape 100 km/h, ceea ce facea ca temperatura resimtita sa fie de -17 grade.

Coborarea pe Cerb a fost destul de usoara. Erau cateva portiuni cu zapada, dar puteau fi ocolite, asa ca nu ne-am pus coltarii nici la coborare. Ne-am miscat foarte repede (voiam sa terminam pe lumina) si am ajuns inapoi la masina la 16:30. Tura a durat in total 8 ore. Nu ne venea sa credem ca am prins o zi asa de frumoasa ! A meritat sa infruntam tot vantul acela pentru peisajele superbe pe care ni le-a daruit muntele. Ca de obicei, un mare multumesc lui Dumnezeu, care ne-a pazit si de data asta.

Am simtit ca aceasta tura a fost exact antrenamenul de care aveam nevoie pentru a-mi reintra in forma. Mi s-a deschis din nou apetitul pentru turele de iarna, asa ca de-abia astept sa catar ceva la coltari si pioleti !

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: