Publicat de: Andra Bunea | 21/12/2020

Aglomeratie mare pe Galbenele sambata 19 dec. 2020 !

Stiam ca sambata 19 dec. va fi vreme buna. L-am intrebat pe Mihai (alias Jabon) ce are in plan. Mi-a spus ca iese cu 4 prieteni pe Hornul Coamei (HC) si m-a intrebat daca nu vreau sa vin si eu. Nu prea m-a atras ideea, din doua motive: pe de o parte ma gandeam ca zapada nu va fi buna (am mai urcat HC in conditii de mixt si nu prea mi-a placut), iar pe de alta parte nu imi place sa merg in formatie numeroasa pe trasee grele (HC e 1B vara, insa iarna in conditii de mixt e spre 2A). I-am spus lui Mihai ca voi veni si eu sambata in Costila, dar voi urca ceva mai usor.

Cand am ajuns sambata dimineata la refugiul Costila (in jur de 8:30), am dat de 4 baieti care dormisera acolo peste noapte. I-am intrebat ce au in plan si mi-au zis ca merg pe HC. „Si voi ?!” am intrebat eu. Le-am spus ca mai este o echipa de 5 persoane in urma mea, care merge tot pe HC. Vestea asta i-a facut sa se grabeasca putin ca sa intre pe traseu inaintea celorlalti. 

In timp ce povesteam cu ei la refugiu, a aparut si Jabon & co. Insa nu erau 5, ci 7 ! Intre timp eu ma decisesem sa urc pe Galbenele si sa ies apoi in Brana Mare a Costilei (BMC) prin Scorusi. Initial imi propusesem sa urc pe V. Costilei, dar cand am vazut ce proasta e zapada (zaharoasa si neconsolidata), mi-am dat seama ca ar trebui s-o urc la mixt. Asta m-a facut sa renunt si sa ma reorientez spre Galbenele.

Am pornit in jur de 9:30, urmata de cei 4 baieti, care m-au ajuns din urma dupa traversarea spre firul Galbenelelor. Am urcat cu ei mai departe. Toate saritorile erau acoperite, ceea ce ne-a facilitat foarte mult avansarea. Aproape de locul unde porneste spre stanga HC ne-au ajuns din urma cei 7 fantastici care voiau sa urce pe HC. Niciodata n-am vazut asa de multa lume deodata pe Galbenele ! Noroc ca nu ma duc si eu pe HC !(mi-am zis eu). Oricum e foarte multa lume si asa. Tocmai ca sa evite aglomeratia de pe HC, cei 4 baieti au decis sa faca altceva. M-au intrebat daca vreau sa urc si eu cu ei pe hornul care duce spre Strunga Coltilor. Facusem asta vara, asa ca mi s-a parut interesant sa incerc si in conditii de iarna. 

Urcarea spre Strunga Coltilor nu a fost grea, insa a avut vreo doua pasaje care au necesitat atentie sporita (am urcat toti la liber). Din Strunga Coltilor aveam o perspectiva superba in toate directiile. HC se vedea foarte bine, la fel si cei 7 fantastici porniti in cucerirea lui. Exact cum ma si asteptam, HC era in conditii de mixt: se vedea asta din modul in care inaintau cei 7. Mihai a urcat primul succesiunea de jgheaburi de la intrare si a pus coarda ca sa-i asigure pe ceilalti. Dupa aceea s-au rasfirat de-a lungul HC in functie de viteza cu care inainta fiecare. 

Intre timp, noi am pornit in sus pe muchia Coltului Galbenele spre Strunga Galbenele. Eu am urcat pana in Strunga, in timp ce baietii s-au retras mai repede in firul vaii pentru a intra si ei pe HC (cei 7 avansasera suficient si nu mai trebuiau sa stea la coada pe saritori). 

Pe masura ce ma apropiam de Strunga Galbenele, zapada era din ce in ce mai mare. In Strunga era o cornisa imensa, iar pe partea cealalta (spre Scorusi) era foarte multa zapada bagata de vant. M-am dat jos de pe cornisa ca sa vad mai bine cum se prezinta zapada pe partea cealalta. Nu prea mi-a placut ce am vazut: o cornisa imensa sus la iesirea din Scorusi spre BMC, plus foarte multa zapada pe vale. Eram constienta ca sunt multe placi de vant (stiam asta pentru ca am intalnit si pe Galbenele), ceea ce m-a facut sa ma intreb daca merita sa continui. Intuitia imi spunea ca e pericol de avalansa, mai ales ca eu veneam de jos in sus si taiam astfel baza zapezii. 

Semnalele erau clare, asa ca nu am stat prea mult pe ganduri. Oricum nu aveam ambitii deosebite. Venisem doar ca sa ma incalzesc pentru sezonul de iarna (am pus prima data coltarii in picioare in iarna asta), deci nu era cazul sa fortez. Eram multumita cu ce am facut, asa ca am decis sa ma intorc tot pe Galbenele, unde zapada era cat de cat ok. Mi-a fost insa foarte greu sa urc la loc pe cornisa din Strunga Galbenele (zapada se rupea usor si nu aveam nici un punct de sprijin). Dupa ce am reusit, m-am descatarat in firul vaii si am coborat cu atentie portiunea abrupta de sub Strunga. Un pic mai jos am dat de unul dintre cei 4 baieti cu care urcasem mai devreme. Mi-a spus ca nu prea s-a simtit ok pe prima parte din HC, asa ca a decis sa se intoarca. L-am felicitat pentru intelepciunea de a-si asculta intuitia. Am coborat impreuna pana la refugiu. 

In concluzie: a fost o tura foarte frumoasa, cu vreme superba. Iar am dat lovitura si am facut poze grozave ! In plus, am ajuns devreme acasa, ceea ce mi-a convenit de minune. Astept sa mai ninga si abia pe urma o sa ma bag pe trasee mai tehnice.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: