Publicat de: Andra Bunea | 04/01/2021

Valea Alba – Pripon – Cerb (2 ian. 2021)

Mi-as fi dorit sa ies pe munte chiar pe 1 ianuarie, ca sa respect vechea mea traditie. Dar pe 1 nu a fost vreme buna. Intrucat vremea se anunta excelenta pe 2 ianuarie, am iesit sambata. Am urcat pe V. Alba, am traversat platoul si am coborat pe Pripon, apoi pe Cerb.

La ora 9:00 eram la Verdeata, echipata cu coltari si piolet. Mi-am pus coltarii inainte de traversarea spre firul vaii Albe pentru ca era multa gheata. Cursese deja zapada de pe toate valcelele din zona, insa firul vaii nu era inca acoperit, semn ca in zona La Verdeata mai mult a plouat decat a nins. 

Zapada era in general tare si tinea bine la coltari si piolet. La inceput am urcat relativ usor, dar dupa ce am trecut de intersectia cu Albisoara Branei, am avansat din ce in ce mai greu datorita pantei mari. Saritoarea Carnului era acoperita, asa ca am urcat prin stanga. 

Pe masura ce urcam, se intetea vantul. Aproape de platou vantul ridica fuioare de zapada pe cerul senin cristal. Cu toate acestea, nu a fost foarte frig. Am iesit in platou la 11:30 (am facut 2 ore si jumate de la Verdeata). In trecut urcam V. Alba mai repede, dar sambata am resimtit lipsa antrenamentului pe zapada (imi oboseau repede gambele datorita mersului cu coltari pe panta abrupta). 

In platou am facut o scurta pauza pentru poze si un filmulet. Planuisem sa traversez platoul si sa cobor pe Pripon, dar cand am vazut ce vant este, m-am intrebat daca e o idee buna. Insa dupa cateva minute vantul s-a mai calmat, asa ca am hotarat sa urmez planul initial. Pe platou batea soarele si era foarte placut.

Din fericire, am gasit urme de snowmobil care traversau platoul pana aproape de Pripon. Asta mi-a facut deplasarea mult mai usoara: in 30 minute am ajuns la intrarea in Pripon. Altfel as fi avut de innotat prin zapada si poate as fi renuntat. 

La ora 12 eram deasupra Priponului. Ca sa nu mai urc pana la Releu (de unde as fi intrat direct in firul vaii), am cautat un loc de coborare de pe cornisa imensa formata de vant la marginea platoului. Din fericire, am gasit ceva ca o terasa pe zapada, asa ca am coborat pe acolo. Zapada era intarita si tinea bine la coltari si piolet. 

Am coborat Priponul mai mult pe calcaie, ceea ce mi-a facilitat avansarea. Au fost zone unde a trebuit sa traversez spre stanga sau spre dreapta pentru a evita stancile (mai ales ruperea de panta din treimea superioara a vaii), dar zapada era bine consolidata peste tot, asa ca nu am avut probleme. Am ales Priponul ca varianta de coborare pentru ca stiu bine valea (am schiat-o de 2 ori) si mi se pare mai putin abrupta decat alte vai de gradul 1A (inclusiv V. Alba). 

In partea inferioara am ocolit prin dreapta pentru ca zapada nu acoperea complet saritorile. Am avut cateva emotii la traversarea spre varianta de ocolire (pe la stana): potecuta era complet acoperita cu o panta de zapada intarita, asa ca a trebuit sa traversez in lateral. Din fericire, zapada era bine consolidata, iar pioletul si coltarii si-au facut excelent treaba. 

Am ajuns in poteca din V. Cerbului la ora 13. Am mai coborat putin pana in poiana de sub V. Priponului, apoi am facut o pauza ca sa mananc ceva si sa beau ceai cald. Era foarte putina zapada in zona aceea. Dupa cateva minute, am pornit usurel la vale. Am pastrat coltarii in picioare pentru ca pe poteca era zapada inghetata si pe alocuri chiar gheata.

Am ajuns cu bine acasa inainte sa se intunece. M-am bucurat ca am inceput anul 2021 pe munte si i-am multumit lui Dumnezeu pentru protectie. Am avut parte de peisaje de vis si am facut din nou poze superbe. 

Post scriptum la jurnal: seara am citit pe net despre femeia cazuta din Brana Mare a Morarului spre V. Cerbului. Apoi duminica dimineata am citit ca si barbatul care o insotea, si care a anuntat accidentul sambata seara, a cazut si ca au fost gasiti amandoi decedati. Ori de cate ori se intampla accidente cu alpinisti, incerc sa aflu care au fost factorii care au condus la accident, in ideea de a invata ceva. Si asta nu doar ca simpla iubitoare a muntelui, dar si in calitate de ghid montan: trebuie sa stiu ce sa evit pentru a nu pune in pericol viata clientilor mei.

Pe internet nu erau prea multe detalii, asa ca azi dimineata (luni) am sunat la salvamont Busteni. Am aflat astfel ca cei doi plecasera de la cabana Diham, au urcat pe Cerb, apoi pe Brana Mare a Morarului pana pe Creasta Ascutita, dupa care s-au intors pe unde au urcat. Erau amandoi echipati de iarna (aveau inclusiv ham), insa nu se stie daca au incercat sa parcurga Acele Morarului si s-au intors din lipsa de timp (era deja trecut de 17:30 cand a fost anuntat accidentul), sau doar atat si-au propus sa faca. Cert este ca la coborare pe Brana Mare a Morarului femeia a alunecat si dusa a fost. Barbatul a sunat la Salvamont si a dat detalii despre accident. I s-a spus sa astepte acolo echipa salvamont care a plecat imediat de la Babele. Insa din pacate, el nu a ascultat indicatiile si fie a incercat sa coboare la coechipiera lui, fie a alunecat si el din neatentie. Nu se stie exact ce s-a intamplat. Apoi nu a mai raspuns la telefon. Cand au ajuns primii salvamontisti pe brana, au vazut urmele de alunecare spre V. Cerbului, insa nu l-au gasit pe barbat. Au coborat in rapel din zada in zada, iar cand au ajuns jos (in poiana vaii Priponului), i-au gasit pe amandoi decedati si cu multiple fracturi. 

Ce tragedie 😦 😦 

Mi-am amintit ca la ora la care am coborat eu pe Pripon, soarele batea spre fata sudica a Morarului (unde este brana). Probabil ca la urcare cei doi nu au sesizat pericolul pentru ca zapada era inmuiata de soare, plus ca e intotdeauna mai usor sa urci o panta abrupta decat s-o cobori. Insa imediat dupa ce a plecat soarele, zapada a inghetat. Oricum Brana Mare a Morarului e periculoasa si in conditii favorabile, dar acoperita cu zapada si gheata devine o capcana mortala. In plus, se lasase si intunericul, ceea ce le-a ingreunat avansarea. In aceste conditii (coborare pe panta abrupta, zapada inghetata si chiar gheata, intuneric), un simplu pas gresit te trimite imediat spre V. Cerbului. Panta este atat de mare, incat nu te poti opri in piolet. De fapt, daca e zapada inghetata, nu te poti opri in piolet nici pe o panta mai mica. 

Acest accident nefericit imi intareste convingerea ca branele sunt foarte periculoase iarna, si prin urmare sunt de evitat. Este de preferat sa mergem pe vai sau creste, bine inteles cu grija sporita si acolo, atenti tot timpul la starea zapezii si la alte pericole obiective. 


Responses

  1. La multi ani ! ture frumoase si ai grija de tine


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: