Publicat de: Andra Bunea | 13/03/2021

Albisoara Gemenelor – Jepii Mari (12 martie 2021)

Vorbisem cu Cristi in cursul saptamanii sa facem o iesire in Bucegi vineri 12 martie. El a propus Albisoara Gemenelor (2A), pentru ca nu a fost pe ea in conditii de iarna. Am stabilit sa ne vedem in Busteni vineri dimineata. In jur de 8:00 am plecat de la caminul alpin.Eu am mai fost pe Albisoara Gemenelor (AG) in conditii de iarna pe 21 ian. 2017. Am mai urcat-o apoi inca de 2 ori (in iunie 2019) pana in Braul Hornurilor, unde am facut stanga si am traversat spre V. Seaca a Caraimanului prin tunelul Picaturii. 

Stiam ca ninsese un pic in Bucegi, mai ales sambata trecuta. A mai nins un pic si in timpul saptamanii, insa destul de putin. A batut insa vantul, care a bagat zapada pe vai. Daca zapada nu arata ok pe AG, eram gata sa renuntam. 

In jur de 10 am ajuns la Verdeata si ne-am echipat cu ham si coltari. In timp ce ne echipam, a aparut soarele deasupra crestei Picatura si a incalzit peretele Vaii Albe. Dupa cateva minute, am auzit ceva ca un tunet: curgeau cascade de zapada pe peretele Vaii Albe. Nu curgea multa zapada, insa zgomotul era destul de puternic.

La 10:30 am pornit spre primul con mare de zapada din stanga vaii (in sensul de urcare), care este accesul comun spre Albisoara Crucii (la dreapta) si Albisoara Gemenelor (la stanga). Era multa zapada proaspata la suprafata conului, ceea ce era normal (cursese zapada de pe Albisoare).

Am convenit sa mai urcam un pic si sa intram in firul vaii. Daca si acolo zapada este moale si innotam in ea pana la genunchi, atunci renuntam pentru ca e un efort foarte mare sa urcam AG in aceste conditii (plus ca e risc de avalansa).

Cand am ajuns in firul AG, am dat de zapada intarita. Asta ne-a incurajat sa continuam. Insa cand ne-am apropiat de Braul Hornurilor (deasupra caruia este saritoarea dificila din AG), zapada era mai mare. Am urcat spre dreapta pe niste fete de iarba, ca sa evitam firul vaii, unde ne afundam mai sus de genunchi in zapada. 

Mai aveam putin de traversat pana la saritoare, cand eu mi-am exprimat pentru prima data ingrijorarea cu privire la zapada. Aveam de traversat o panta cu zapada in care intram aproape pana la brau si am observat ca nu e bine consolidata. I-am spus lui Cristi ca poate ar fi mai bine sa ne intoarcem. El a fost de parere ca putem traversa zona fara incidente, dupa care catara el saritoarea si ma asigura daca am nevoie de asigurare (am avut). Am decis sa merg pe mana lui.

Cristi a trecut in fata mea, a traversat panta de zapada, apoi din cateva miscari rapide a catarat saritoarea. Odata ajuns deasupra, m-a intrebat daca am nevoie de asigurare. Dupa ce am incercat sa trec neasigurata, i-am spus ca as prefera totusi sa ma asigure. S-a dus un pic mai sus si a cautat un loc unde sa bata un piton. A gasit o fisura buna pe partea dreapta a vaii si a amenajat o regrupare.

Intre timp, se intetise vantul. Rafalele de vant aduceau zapada de sus si o bagau in firul vaii. Trebuia de fiecare data sa „bag capul la cutie” ca sa nu imi cada zapada pe fata. Peste cateva minute Cristi mi-a dat semnalul sa plec. Mi-a prins bine sa catar saritoarea asigurata. 

Mai sus de saritoare sunt cateva hornuri de catarat. Tin minte ca aceste hornuri nu ne-au pus probleme data trecuta (pe 21 ian. 2017), insa atunci zapada era mult mai buna. De data asta, am urcat hornurile asigurati. A fost o zona unde m-am chinuit putin sa trec, chiar asigurata. 

Inca putin si am iesit din AG pe Prispa Gemenelor. Era 13:50. Dupa ce am strans coarda si ne-am mai imbracat (era foarte frig din cauza vantului), am pornit spre dreapta si am urcat spre Cruce. Vantul batea in rafale din ce in ce mai puternice (cred ca atingea uneori 100 km/h). In momentele acelea, ne asezam in genunchi si infigeam pioletii in zapada ca sa rezistam rafalelor. 

La 14:40 am ajuns la Cruce. Dupa cateva poze, am pornit spre vf. Caraiman, care de-abia se vedea din cauza zapezii spulberate de vant. Ajunsesem la concluzia ca nu e cazul sa coboram pe V. Alba pentru ca sigur e risc de avalansa. Cristi zicea sa mergem pana la Piatra Arsa si apoi spre Furnica, si sa coboram pe la Sinaia. Eu am propus sa coboram pe Jepii Mari, pentru ca e foarte mult de mers pana la Furnica. Am convenit ca vom cobora pe Jepii Mari.

Insa pana acolo era inca drum lung. A trebuit sa ne luptam cu vantul ca sa urcam pe vf. Caraiman. Era un white out total. In momentul acela i-am spus lui Cristi ca parca ar fi mai usor sa coboram pe Alba, pentru ca pe platou vom avea probleme de orientare. El a insistat sa mergem spre Babele si sa ne orientam dupa stalpi. Din fericire, au inceput sa se vada stalpii, asa ca am mers pe cruce rosie spre Babele. Insa vantul isi facea in continuare de cap. Uneori ajungeam la un stalp, dar nu-l vedeam pe urmatorul. Trebuia sa mai mergem un pic ca sa distingem urmatorul stalp. 

Cristi a propus sa mergem mai intai la refugiul Salvamont si sa facem o pauza acolo ca sa mancam si sa ne incalzim. Doar ca din nou nu am mai vazut stalpii si am luat-o spre stanga in coborare, in timp ce stalpii erau undeva mai sus in dreapta noastra. In acel punct cerul a inceput sa se lumineze putin. Vedeam de-acum stalpii de la telecabina, cabana Babele si refugiul Salvamont. Dar mai era mult pana acolo, mai ales ca noi coborasem si ar fi trebuit acum sa urcam pana la refugiu.

Din fericire, s-a spart ceata si am reusit sa vedem pana spre Piatra Arsa si Furnica. In aceste conditii, i-am propus lui Cristi sa nu mai urcam pana la refugiul Salvamont (nu mai aveam energie ca sa urc), ci sa mergem direct spre Piatra Arsa cat este inca vizibilitate buna. Am pornit asadar spre Piatra Arsa, dar am tinut mai degraba stanga si la un moment dat am vazut stalpii cu marcajul de Jepii Mari (triunghi albastru). Am mers spre ei, de data asta cu vantul in spate. Intre timp vizibilitatea devenise foarte buna pe platou, asa ca am putut sa admir un peisaj de vis cu Crucea si Releul de pe Costila.

Cand am ajuns la cantonul Jepi, am coborat putin ca sa scapam de vant si am facut o pauza sa mancam ceva pentru ca eram lihniti de foame. In jur de 17:45 am inceput coborarea pe Jepii Mari. Trebuia sa traversam cateva zone cu acumulari de zapada. Am mers cu mare atentie si am traversat pe rand. La o astfel de traversare, Cristi (care mergea in fata) a plecat cu o masa de zapada de vreo 40 cm inaltime si 4-5 m latime. Nu era acoperit de zapada, insa era tras la vale. Din fericire, panta nu era foarte mare, iar un pic mai jos erau niste arbusti. Am strigat la el sa se prinda de crengi, apoi i-am zis sa incerce sa infiga pioletul in stratul de dedesupt, care era zapada intarita. Dar scurgerea s-a oprit destul de repede inainte sa intre pe o panta mai abrupta. Cristi s-a ridicat imediat si mi-a spus ca a tras o sperietura grozava. 

Am coborat in continuare cu atentie si am grabit pasul, ca sa nu ne prinda intunericul in partea superioara a padurii, unde nu se distingea deloc poteca. Am reusit sa avansam destul de repede, astfel incat la caderea intunericului eram deja pe poteca. Am continuat la lumina frontalelor si am iesit din padure in jur de 20:00. Tura ne-a luat in total 12 ore.

Am rasuflat usurati si i-am multumit lui Dumnezeu ca ne-a pazit si ne-a dat putere pentru un astfel de maraton pe zapada. A fost un exercitiu destul de extrem, mai ales din cauza vantului, care ne-a biciuit fara mila ore intregi. Vantul puternic a fost singura parte neplacuta a turei.

Am tras si concluzia de rigoare: zapada a fost un pic cam la limita. Daca am fi coborat pe V. Alba sau pe oricare alta vale deschisa, sigur se lasa cu o avalansa. Traseul ales de noi pentru retragere a fost pana la urma cel mai sigur in conditiile date. 

 


Responses

  1. Dupa cum vad in iarna asta pt. tine a fost un festival al albisoarelor ! eu inca n-am fost pe acolo nici vara si nici iarna cu toate ca am avut o tentativa hivernala.

    • Asa e, festivalul Albisoarelor e in plina desfasurare 🙂
      Daca ai echipament (coltari, piolet, casca) si vrei sa mergi intr-o Albisoara, te invit pe Albisoara Branei imediat ce vremea va permite. Am mai fost iarna, dar vreau sa merg din nou. AB este 1B, adica mai usoara decat AG (2A).

      • am tot echipamentul necesar dar imi lipseste conditia fizica . Iti dau de veste de indata ce ma simt pregatit. ( odata am urcat valea Alba in 5 ore ca sa-ti dai seama ce viteza de deplasare am , dar am si stat la povesti cu schiorii care coborau valea.)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: