Publicat de: Andra Bunea | 03/05/2021

Rapa Zapezii – Rapa Mare – Sistoaca Rosie – Brana Acelor – V. Bujorilor (3 mai 2021)

Dintre toate zilele libere din preajma Pastelui, doar astazi (luni) puteam iesi pe munte. Din fericire vremea se anunta ok, asa ca ramanea sa ma decid asupra unui traseu. Mi-am amintit de discutia cu Codrin de sambata trecuta, cand urcam pe V. Comorilor din Morar: el mi-a spus ca isi doreste sa urce pe Rapa Zapezii. M-am gandit ca acum ar fi momentul, pentru ca e multa zapada, care s-a stabilizat in firul vaii dupa caldura din ultimele zile.

L-am intrebat pe Codrin sambata daca vrea sa vina luni pe Rapa Zapezii. Mi-a spus ca este interesat. Ieri am discutat detaliile turei. Ne era clar pe unde vrem sa urcam: pe Rapa Zapezii si pe Rapa Mare. Dar nu ne era inca foarte clar pe unde vom cobora (aveam mai multe variante). Am eliminat din start parcurgerea Acelor, pentru ca am mai fost (si eu, si el) si ne-ar fi luat foarte mult timp. A ramas ca stabilim luni dimineata pe unde ne retragem.

Azi dimineata cand ne-am intalnit, i-am propus lui Codrin sa urcam pana la intersectia cu Brana Acelor, iar acolo sa facem stanga si sa traversam spre Creasta Ascutita, dupa care sa coboram pe V. Bujorilor. Acesta era planul A, cu care am plecat la drum. Am lasat masina la Gura Diham si am pornit pe traseu in jur de 9 fara 10. Am urcat pe la fostul refugiu Coltii Morarului, apoi am facut dreapta pe triunghi rosu catre V. Morarului. Am urcat pana in poiana cu urzici, apoi un pic mai sus pe conul de avalansa care vine dinspre Rapa Zapezii (RZ) si V. Adanca.

In jur de 11 ne-am oprit ca sa ne echipam cu ham, casca, coltari si pioleti. Am luat la noi o cordelina de 30 m, 3 bucle echipate, un piton, cateva nuci si 3 frienduri. Nu stiam exact ce vom gasi pe traseu, asa ca voiam sa fim siguri ca ne descurcam in orice situatie. Pana la urma, le-am carat pe toate degeaba (am urcat totul la liber), dar e mai bine sa le cari decat sa nu le ai in caz de nevoie.

La 11:30 am pornit spre intrarea comuna catre RZ si V. Adanca. Odata ajunsi la intersectie, am facut stanga si am urcat pe RZ. Cursesera multe avalanse, asa ca zapada era intarita. Am vazut deja inca de la intrarea pe RZ ca saritoarea mare din prima parte a vaii este aproape complet acoperita (cel putin asa se vedea de acolo). Insa pana sa ajungem la saritoare, am avut de traversat o crevasa imensa care se deschidea pe toata latimea vaii. A trebuit sa ne cataram cu atentie. Am trecut cu bine si am mers mai departe.

Am urcat apoi pe o panta din ce in ce mai mare pana la saritoarea mare, care parea acoperita. Insa cand am ajuns aproape de ea, am constatat ca se prabusise zapada de pe bolovan (aparuse o crevasa). Cu alte cuvinte, nu se putea urca direct. A trebuit sa ne cataram prin stanga, urcand de pe zapada pe o fisura din stanca. In aprilie 2016 cand am urcat RZ cu Simona si Razvan, era mai putina zapada. Am catarat atunci mult mai greu saritoarea.

Codrin s-a dus primul si m-a intrebat daca am nevoie de asigurare. Dupa ce am evaluat mai multe variante de abordare, i-am spus ca o sa incerc sa urc si eu pe unde a urcat el. Am reusit sa ma ridic pe stanca direct de pe zapada. Urma apoi traversarea incomoda spre dreapta, dar am trecut amandoi cu bine si am ajuns din nou in firul vaii.

Am continuat pe o zapada destul de buna (intram pana la glezna), insa pe o panta din ce in ce mai mare. In cateva minute am ajuns la intersectia cu Rapa Mica (la dreapta). Am mai urcat vreo 10 minute si am ajuns la intersectia cu BMM (Brana Mare a Morarului). In dreapta noastra se desprindea Rapa Crucii. Noi am continuat in sus pe Rapa Mare (acesta este numele vaii mai sus de BMM). Intre timp se instalase ceata si nu mai reuseam sa vedem mare lucru. Dar am continuat, stiind ca nu avem cum sa ne ratacim. Totusi, la un moment dat am luat-o pe un fir secundar din stanga (ceata ne-a cam dezorientat). Ne-am dat seama ca e ceva in neregula pentru ca am ajuns la un perete, pe care il puteam ocoli prin stanga. Am traversat atunci spre dreapta si am reintrat in firul principal. 

Am ajuns apoi la intersectia cu o brana si banuiam ca este Brana Acelor. Am pornit spre stanga, dar nu prea recunosteam ce e pe-acolo (era inca ceata densa). Am decis ca nu poate fi asta Brana Acelor si ne-am intors in firul vaii si am urcat mai departe. Valea se ingustase foarte mult. Mi-am dat seama ca asta e hornul pe care l-a catarat Razvan in 2016, dupa care ne-a asigurat pe mine si pe Simona. Acum hornul era acoperit complet. Am urcat relativ usor pe un pod de zapada, la capatul caruia a trebuit sa traversam un pic la stanga pe stanca. Dupa ce am trecut de horn, am mai mers cateva minute si am ajuns la intersectia cu Brana Acelor. Chiar in acel moment s-a ridicat ceata si am putut sa vedem peisajul. Am recunoscut imediat in fata noastra Strunga Acului Mare. 

L-am intrebat pe Codrin daca vrea sa urcam pana in strunga, dupa care sa ne descataram inapoi (panta era foarte mare) si sa traversam pe Brana Acelor spre Creasta Ascutita. I s-a parut o idee buna. Am ajuns cu bine in strunga Acului Mare, unde era soare si cald. Am facut o scurta pauza ca sa bem apa si sa admiram peisajul. Era in jur de 14. Dupa cateva minute, Codrin ma intreaba daca nu vreau sa coboram pe Sistoaca Rosie catre Cerb. Era o bucata imensa de zapada pe partea Cerbului. Eu m-am aratat un pic sceptica. Avusesem de luptat cu zapada mare pe bucata dintre Brana Acelor si strunga Acului Mare. Ma asteptam ca si pe partea Cerbului zapada sa fie moale, mai ales ca batea soarele. Dar am acceptat sa incercam. Din fericire -si spre marea noastra uimire- zapada era tare si tinea bine la coltari.

Ne-am descatarat pana la intersectia cu Brana Acelor (de pe partea Cerbului), dupa care am facut stanga si am urcat spre Creasta Ascutita. Ne-a ajutat foarte mult faptul ca aveam coltari in picioare. Altfel ar fi fost periculos pe iarba aceea uscata. Am ajuns la Creasta Ascutita la 15 fara cateva minute. Dupa cateva poze cu Acul Mare, am traversat Creasta Ascutita, apoi ne-am descatarat oblic stanga. In jur de 15:15 am inceput coborarea pe V. Bujorilor (firul din stanga in sensul de coborare). Un pic mai devreme Codrin vazuse pe cineva care statea la soare in saua de sub Creasta Ascutita. Era departe de noi si nu am putut comunica cu el. Insa la un moment dat am vazut ca mai apare o persoana care coboara pe Bujori (Alex). Ne-a spus ca a urcat pe V. Comorilor si ca intentiona sa coboare si el tot pe V. Bujorilor. Am coborat impreuna pana in triunghiul rosu si apoi spre Gura Diham (pe unde am urcat dimineata). Am ajuns la masina in jur de 6 fara un sfert.

In concluzie: ma declar foarte incantata de tura de astazi: a fost un traseu superb, condimentat cu de toate. Pentru mine a inclus si o premiera: coborare (partiala) pe Sistoaca Rosie (conform denumirii folosite de Kargel). Ca de obicei: un mare multumesc lui Dumnezeu, care ne-a protejat de incidente.

Update 4 mai: intre timp am primit de la Codrin filmuletul cu tura de ieri. Imagimi superbe, care imi taie respiratia ! 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: