Publicat de: Andra Bunea | 20/07/2021

V. Caldarilor – V. Priponului (19 iulie 2021)

Am fost libera luni 19 iulie (ieri) si am dorit sa petrec ziua pe munte. Intrucat nu am reusit sa ma sincronizez cu prietenii cu care ies de obicei, am decis sa ies singura si sa fac o tura de peisaj (adica mai multa plimbare si mai putina catarare). Nu prea stiam ce sa fac. As fi putut sa repet un traseu deja facut, insa prefer sa descopar mereu ceva nou.

Am revizuit mental vaile si crestele din Bucegi pentru a ma decide ce sa fac. Mi-am amintit de Valea Caldarilor (1A), despre care spusesem recent: „nu am fost niciodata pe ea pentru ca mi se pare prea usoara”. Mi-am propus sa o descopar acum.

Am pornit la drum devreme pentru a evita ploaia prognozata pentru dupa amiaza. Am plecat de la caminul alpin si am urcat mai intai pe triunghi rosu, apoi pe banda galbena (V. Cerbului). Am trecut de locul unde se traverseaza spre dreapta pentru a intra pe Brana Mare a Morarului si am mai urcat aproximativ 15 minute. La un moment dat poteca o ia la stanga, urca abrupt, apoi face dreapta. In locul in care poteca de Omu face dreapta, se vede o poteca spre stanga, care merge pe curba de nivel. Dupa putin timp se deschide in fata noastra un amfiteatru imens, flancat in stanga de un perete stancos dincolo de care se afla V. Priponului.

Firul vaii Caldarilor este destul de larg. De fapt, sunt mai multe variante de urcare: fie prin stanga, unde se vede un valcel stancos abrupt (ieri avea inca zapada pe el), fie prin dreapta pe praguri de iarba foarte accesibile. Eu am mers spre stanga pentru ca voiam sa descopar cum arata zona stancoasa a vaii. Neavand coltari si nici bocanci de iarna, am decis sa evit firul valcelului si sa catar peretele stancos din dreapta. Dupa ce m-am catarat pe cateva praguri de stanca, am continuat pe iarba, dupa care am intrat in firul valcelului in locul unde se termina zapada. A urmat o catarare usoara pe stanca umeda si friabila, dupa care am ajuns la zona inierbata. Inca putin si am ajuns sus, de unde se vedeau foarte bine Creasta Morarului, Releul de pe Costila, platoul si cabana Omu.

M-am oprit pe muchia dintre V. Caldarilor si V. Priponului si am admirat cu nesat peisajul inainte sa cobor spre Pripon. Desi V. Comorilor nu ofera prea mult in termeni de catarare, acest fapt este compensat din plin la capitolul peisaj. Acele Morarului se vad dintr-un unghi nou si par atat de aproape. In plus, mi-am dat seama ca pot folosi in viitor V. Caldarilor ca ruta de retragere din platou pentru ca este mai usoara la coborare decat V. Priponului. Iata deci ca am intotdeauna de castigat din explorarea unui traseu nou !

Am coborat apoi spre Pripon (am folosit poteca de ocolire in partea inferioara). Din Pripon am revenit in Cerb. La intoarcere m-am intalnit cu cateva persoane. Pe sus insa nu era nimeni, doar eu si caprele negre (am vazut 2). Din fericire, am ajuns in Busteni inainte sa inceapa ploaia. Se innorase si batea vantul, semn ca urma sa ploua in curand. Ma declar foarte incantata de aceasta tura usoara, care mi-a permis sa descopar inca un colt plin de farmec al Bucegilor.

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: