Publicat de: Andra Bunea | 06/08/2021

Acele Morarului editia 2021 (5 aug. 2021)

Vorbisem cu Marian de ceva timp sa mergem pe Acele Morarului (2A) atunci cand vremea ne va permite. Din fericire, ieri am fost liberi amandoi, iar vremea se anunta perfecta, asa ca am decis sa mergem. Eu am mai fost pe Ace de 8 ori (dintre care o data partial = am urcat dinspre Rapa Zapezii si Rapa Mare, am iesit in Strunga Acului Mare, apoi am parcurs Acele si am mers spre Omu’), insa Marian nu  mai fusese.

I-am povestit despre ce e vorba (ca nu e greu). Singura provocare este traversarea Acului Mare, care este foarte ingust si pe care -pentru siguranta- nu se poate merge in picioare. Am convenit cu Marian ca vom catara la liber tot ce se poate, iar acolo unde simte nevoia, il voi asigura. Am luat echipamentul de alpinism obisnuit (mai putin papucii de catarare = nu e nevoie) si 2 semi-corzi de 50 m, ca sa putem face un singur rapel la coborarea de pe Acul Mare.

Am lasat masina la Gura Diham si am pornit pe traseu la 7:30. La ora aceea era inca racoare, dar dupa ce am intrat pe V. Cerbului, am inceput sa simtim valul de caldura care s-a abatut asupra intregii tari. Am urcat in ritm destul de alert pana la intrarea pe Brana Mare a Morarului (BMM). In poaiana vaii Priponului ne-am intalnit cu un baiat si o fata, care mergeau tot pe Ace. Ne-am salutat si am schimbat cateva cuvinte, dupa care noi am luat-o inainte. Dupa aproape 3 ore de la plecare am ajuns pe creasta Morarului si am facut o pauza de 15 minute. 

La 10:40 am inceput sa urcam spre Creasta Ascutita. Am ajuns apoi la baza Acului Mare, unde ne-am oprit sa ne echipam cu ham, anouri, bucle si reverso. I-am spus lui Marian ca urcarea e usoara, asa ca nu are rost sa ne asiguram. A fost de acord. Am inceput apoi traversarea muchiei Acului Mare. Pe o buna bucata din muchie nu am vazut nici un piton de asigurare. Noi oricum decisesem ca vom merge la liber (fara sa ne asiguram), insa daca am fi vrut sa ne asiguram, nu am fi avut in ce pe prima portiune. Abia mai tarziu au inceput sa apara si pitoanele, dar nu ne-am asigurat pentru ca ne descurcam foarte bine amandoi prin sistemul 4×4 (adica si mainile, si picioarele pe stanca !). Pe langa faptul ca mergeam pe o muchie foarte ingusta, a inceput sa bata si vantul. Cand veneau rafale mai puternice ma opream si asteptam, pentru ca nu voiam sa ma dezechilibreze.

Am trecut amandoi cu bine testul psihologic pe care il reprezinta traversarea Acului Mare (mai ales la liber). Am facut apoi un rapel de aproape 50 m pana in Strunga Acului Mare. Am strans corzile si am pornit spre al doilea Ac (Degetul Rosu). Am lasat rucsacii langa locul unde este punctul de rapel prevazut cu veriga rapida si cordelina rosie si am urcat apoi la liber pana sus. De acolo i-am vazut pe cei doi, care erau inca pe Acul Mare. Am facut multe poze si ne-am bucurat de peisajul panoramic incredibil pe care il ofera creasta Morarului. Ne-am descatarat apoi pana la rucsaci si am facut un rapel scurt pana in saua dintre Degetul Rosu si Degetul prelungit. 

Pe Degetul Prelungit nu am mai urcat (nu am vazut pitoane si era cam riscant la liber). Am mers apoi spre Acul Crucii, pe care prima data cand am mers pe Ace (in 2012) l-am catarat la liber. Insa in parcurgerile ulterioare am mers cu persoane mai putin antrenate, pe care le-am asigurat acolo. Intentionam sa-l asigur si pe Marian, insa el mi-a spus ca nu e nevoie, ca nu i se pare mai greu decat ce am facut pana acolo. Asa ca am parcurs si Acul Crucii tot la liber, dupa care am coborat in rapel. Ultimul din serie (Acul de Sus) nu se catara direct, ci se urca pe praguri de iarba si stanca pana la finalul Crestei Morarului, unde panta se imblanzeste considerabil.

La ora 13:30 ajungeam deja la capatul crestei, ceea ce inseamna ca am reusit performanta sa parcurgem Acele in 2h si 50 minte (cel mai bun timp am meu de pana acum pe Ace). Am decis sa facem stanga si sa coboram in zig-zag pe iarba pana in Brana Acelor, apoi dreapta pe brana pana in V. Cerbului. Am ajuns in V. Cerbului in jur de 14:30. De acolo pana la Gura Diham am mai facut o ora jumate, si asta fara sa alergam (resimteam deja oboseala acumulata). Am ajuns la masina la ora 16, adica dupa 8H jumate de la plecare. Ma asteptam sa facem cel putin 9 ore, dar iata a ne-am miscat incredibil de repede. Insa nu timpul obtinut conteaza (altii scot un timp si mai bun), ci faptul ca am reusit sa ne realizam obiectivul in conditii de siguranta si ca ne-am bucurat la maxim de vreme si peisaj. 

Marian a fost vrajit de frumusetea traseului (mi-a spus ca i se pare cel mai frumos traseu din tara). E adevarat ca eu nu am resimtit acelasi entuziasm ca prima data cand am fost pe Ace, dar pot sa spun ca imi place la fel de mult de fiecare data. Nu cred ca ma voi plictisi vreodata de Ace !

Bineinteles ca m-am rugat tot timpul pentruu protectie, iar la sfarsit i-am multumit lui Dumnezeu ca ne-a pazit si de data asta.

PS. Ieri am inaugurat noii mei pantofi de trekking (https://www.himalaya.ro/incaltaminte/incaltaminte-tx3-gtx-women-103433.html), de care sunt foarte incantata: sunt excelenti pentru catarare, se aseaza foarte bine pe stanca si au o aderenta foarte buna in general.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: