Publicat de: Andra Bunea | 12/09/2021

Creasta Balaurului – V. Morarului (10 sept. 2021)

Am fost recent cu Marian si Cristi (un prieten din Bucuresti, cu care am facut multe trasee in Crai) pe Brana Acelor cu intrare din Morar. Nu am scris jurnal atunci pentru ca am deja 2 jurnale cu Brana Acelor. In timpul turei am admirat Creasta Balaurului (CB), care se afla peste drum de noi. Am vazut si doua echipe care au urcat atunci pe CB. Eu mai fusesem pe CB, dar Marian si Cristi nu au fost. Marian este cel care a propus sa mergem si noi pe CB in toamna asta.

Ocazia s-a ivit destul de repede. La inceputul saptamanii l-am anuntat e Marian ca sunt libera vineri (10 sept.) si ca am putea merge pe CB. A acceptat imediat invitatia. L-am anuntat in paralel si pe Cristi, stiind ca si el isi doreste acest lucru. Cristi mi-a spus ca incearca sa se elibereze pentru vineri si ca imi va confirma joi. Din fericire, joi mi-a dat vestea cea buna: vine si el pe CB !

M-am bucurat ca se strange din nou echipa de pe Brana Acelor si ca vom avea acum ocazia sa admiram Creasta Morarului si Acele de peste drum. Vremea ne-a rasfatat din plin (a fost senin si cald), la fel si padurea (am gasit foarte multa zmeura).

Am pornit de la Gura Diham la 7:30. Pe valea de langa cabana era rece, dar imediat ce am inceput sa urcam prin padure catre fostul refugiu Coltii Morarului, am beneficiat de razele soarelui. Un pic mai sus ne-am incalzit de-a binele, asa ca eu am mers in tricou, iar Cristi in maieu. Dupa aproximativ o ora de la plecare eram deja la intrarea spre V. Morarului.

Am facut stanga si am continuat pe poteca nemarcata. Peste cateva minute am ajuns in zona deschisa, de unde imaginea Acelor pe fundal de cer senin ne-a taiat rasuflarea. Dupa pozele de rigoare, am continuat spre Poiana cu Urzici. Insa pana acolo ne-am oprit de cateva ori ca sa ne infruptam din zmeura. Era asa de multa si asa de coapta si parfumata ! In jur de ora 9:00 am facut dreapta si am inceput urcarea abrupta prin padure. Furtunile din ultima vreme au distrus destul de mult poteca (zone surpate, multi copaci rasturnati).

Dupa o lupta considerabila cu copacii rasturnati, am ajuns la zona de jnepenis. Aici poteca era mai accesibila, desi foarte abrupta si friabila. Insa faceam pauze scurte si dese ca sa mancam zmeura, asa ca nu prea am simtit dificultatea urcarii. Inca putin si am ajuns in poienita „La Timbal”, unde am facut o pauza de poze. Acele Morarului erau atat de fotogenice din unghiul acesta ! Incepeam sa ne simtim coplesiti de frumusetea acestei zone magnifice din Bucegi, si am continuat sa ne simtim asa pana la terminarea traseului.

Dupa cateva minute am pornit spre creasta pe panta abrupta, insa mai accesibila decat cea din padure. In jur de 10:30 am ajuns la intrarea pe creasta, unde am facut alta pauza de poze. Senzatia este impresionanta: se vedeau spre stanga Acele si Creasta Morarului, iar spre dreapta vf. Bucsoiu si valea Bucsoiului. Cerul senin sporea si mai mult farmecul muntelui. Ne-am felicitat pentru ideea de a veni pe acest traseu intr-o astfel de zi.

La 10:40 am inceput sa urcam creasta Balaurului. Nu ne-am grabit deloc. Dimpotriva, am facut multe pauze pentru fotografii. Imaginea panoramica de care aveam parte ne umplea de bucurie. Am savurat-o din plin. As fi vrut sa nu se mai termine acea zi.

Parcurgerea crestei nu pune probleme de orientare: poteca este foarte vizibila, iar din loc in loc sunt momai. Nici gradul tehnic nu pune probleme (este cotata 1A, dar nu mi se pare ca are acest grad; poate datorita expunerii, insa nu e nimic de catarat).

Am ajuns in saua Bucsoiului in jur de 12:30, dar am mai mers putin spre Omu si ne-am oprit pentru pauza de masa. Hotarasem deja ca vom cobora pe V. Morarului. Dupa pauza de masa am inceput sa coboram oblic dreapta ca sa evitam panta si sa intram in firul vaii intr-o zona mai putin inclinata. Am coborat apoi pe poteca, iar in unele zone ne-am descatarat. Am ajuns cu bine la poteca din caldarea inferioara, iar de acolo am ajuns usor la intrarea in canion (zona ingusta din partea inferioara a Morarului). CB parea si mai maiestuoasa vazuta din firul vaii.

Chiar la inceputul canionului ne-a atras atentia un tap cocotat pe o fata stancoasa de pe partea dreapta. Poteca nostra mergea pe partea opusa, asa ca nu s-a simtit amenintat. Din 2 salturi rapide a ajuns pe brana cu iarba de deasupra si a continuat sa pasca fara se ne bage in seama. L-am filmat cateva minute si i-am admirat maiestria in ale catararii.

Coborarea pana in Poiana cu Urzici a fost destul de usoara, mai ales ca faceam din nou pauze dese ca sa degustam zmeura abundenta din zona. In jur de ora 15 am ajuns la intersectia cu triunghiul rosu, iar la 16:00 eram deja la masina.

Imi parea rau ca s-a terminat atat de repede. Dependenta mea de munte nu face decat sa creasca cu fiecare tura superba pe care o fac. Imi este atat de greu sa astept pana la urmatoarea tura. Ma simt ca un leu in cusca pana ajung din nou pe munte ca sa-mi „iau doza” !


Responses

  1. Eu mai modest ,am fost pe vf Lăcăuți mții Vrancei la cules de merișoare.
    Îmi doresc și eu CB de mult timp,dar încă n-am reușit.Superbe poze,ai talent să surprinzi măreția Bucegilor !

  2. Flori de colt nu erau? De obicei era plin

    • Erau flori de colt. Nu chiar plin, dar destul de multe. Am vazut si multe capre.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: