Publicat de: Andra Bunea | 31/10/2021

V. Costilei – Creasta Vaii Albe – Brana Aeriana 29 oct. 2021

Marian isi exprimase de ceva timp dorinta de a urca pe V. Costilei (1B). Acum 2 saptamani nu ne-a ajutat vremea, iar vinerea trecuta nu a putut sa vina pe munte. Insa vineri 29 oct. era liber, iar vremea se anunta placuta, asa ca am luat decizia de a urca pe V. Costilei. Ni s-a alaturat si Cristi, pentru care vinerea este ziua ideala pentru o iesire pe munte.

Am plecat de la caminul alpin la ora 8:00. Am urcat in ritm mediu si am facut o ora si 35 minute pana la refugiul Costila, asta cu tot cu pauzele de pe traseu, inclusiv vizita la peretele cu placi comemorative in amintirea celor cazuti pe munte (in Costila sau in alte locuri).

La refugiul Costila ne-am intalnit cu 2 tipi (Teo din Ploiesti si Teo din Cluj), care venisera cu o zi inainte si catarasera deja ceva pe langa refugiu, iar vineri intentionau sa catere Fisura Insorita din Tancul Mic. Am schimbat cateva cuvinte cu ei, apoi am pornit in sus pe V. Costilei. Temperatura era placuta, nu adia deloc vantul. Am avut parte de o supriza placuta: firul vaii era complet uscat, asa ca am putut sa ne cataram fara manusi.

In prima parte a vaii sunt cateva saritori inalte si spalate (tip jgheab). Eu le cunostream deja pentru ca am urcat Costila de mai multe ori, fie pana sus in BMC (Brana Mare a Costilei), fie pana la intrarea in traseul „Balcoanele”. In cea mai mare parte ne-am descurcat fara asigurare. Insa la saritoarea unde era inainte o sufa metalica, am pus coarda pentru a traversa spre dreapta (am avut o coarda de 20 m). Insa stanca era spalata si nu prea aveam pe ce sa traversam, asa ca am coborat mai intai in firul vaii si apoi ne-am catarat mai departe. Putin mai sus l-am asigurat pe Cristi la o saritoare ingusta si inalta. In rest Cristi s-a descurcat foarte bine si nu a avut nevoie de asigurare.

Am mai catarat cateva saritori, apoi am ajuns in locul unde se despart cele 2 fire. Noi am continuat pe firul din stanga. Facusem deja firul de sub perete si stiam ca este mult mai umed, chiar si vara. Firul din stanga nu ne-a pus deloc probleme din punct de vedere tehnic. Am depasit rapid cateva saritori usoare, apoi am urcat mai mult pe fetele de iarba pana in BMC. Am intalnit si un ciopor de capre negre, care urcau si alergau cu o eleganta si rapiditate de invidiat.

Am ajuns in BMC sub Hornul lui Gelepeanu putin inainte de ora 14. Acolo am beneficiat de mangaierea placuta a razelor de soare, dar a trebuit sa suportam si cateva rafale de vant. Peisajul era prea frumos ca sa fie descris in cuvinte. Ne-am felicitat pentru revenirea pe munte si alegerea acestui traseu.

Aveam doua variante pentru coborare: fie continuare pe BMC pana la intersectia cu V. Alba si coborare pe Alba, fie coborare pe creasta Vaii Albe si Brana Aeriana. Prima varianta era putin mai lunga. I-am lasat pe baieti sa aleaga. Avand in vedere ora inaintata si faptul ca ziua este scurta, ei au ales a doua varianta. Cristi si-a argumentat alegerea: „mi-ar placea sa facem o data BMC din Pripon pana in V. Alba, deci n-are rost sa facem acum doar un segment din BMC”. Avea dreptate, lasam BMC pe alta data.

In jur de 14:30 am inceput coborarea. Creasta Vaii Albe ofera o perspectiva impresionanta asupra Albisoarelelor (vai inguste si abrupte care urca peretele nordic al Caraimanului). Rememoram cu Marian ascensiunea de pe Albisoara Gemenelor pana la Braul Hornurilor, dupa care am traversat la stanga pe brau si am ajuns la tunelul Picaturii, care ne-a scos pe partea cealalta a muntelui (in V. Seaca a Caraimanului). De pe Creasta Vaii Albe traseul parcurs de noi parea ingrozitor de abrupt. Cum am reusit sa urcam noi pe-acolo ?!

Dupa o coborare atenta (am pus de cateva ori coarda pentru rapel pe zonele mai abrupte), am ajuns la intrarea in Brana Aeriana. Baietii nu mai fusesera pe-acolo si erau foarte incantati de frumusetea branei. Am coborat foarte usor tinandu-ne de lanturi si am facut multe poze. Le-a placut foarte mult si continuarea (coborarea pe langa valcelul Stancos). Panta era insa foarte mare, lucru pe care l-am resimtit toti in genunchi. Insa am ajuns cu bine la masina putin inainte de ora 18. Eram atat de fericiti de tura superba de care am avut parte !

Ca de obicei, un mare multumesc lui Dumnezeu entru protectie. Ma rog intotdeauna pentru protectie inainte de tura si in timpul turei si simt din plin protectia si grija lui Dumnezeu.


Răspunsuri

  1. sub ultima saritoare mai era un cauciuc imens de tractor ? in rest aveti grija de voi pe unde mergeti ca uita ce tragedii se intimpla. este foarte bine ca invoci protectia divina,dar daca nu simti nici un raspuns este indicat sa renunti.

    • Cauciucul e tot acolo.
      Mi s-a intamplat sa renunt cand vocea interioara (venita de sus) mi-a spus nu. Ma rog nu doar pt protectie, ci si pentru intelepciune/discernamant pentru a sti ce traseu sa aleg.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: