Publicat de: Andra Bunea | 28/11/2021

Creasta Bucsoiului (traseul Deubel) – vf. Bucsoiu – Valea Morarului (26 nov. 2021)

Nu am mai iesit de cateva saptamani in Bucegi. Vremea se anunta buna pentru vineri, Marian si Cristi puteau si ei sa vina, asa ca nu am mai stat pe ganduri: mergem ! Am ales traseul de comun acord cu Cristi, care nu isi dorea ceva prea solicitant (catarare pe o vale abrupta). Am ajuns astfel la varianta urcarii pe Deubel si a coborarii pe Morar.

E adevarat ca pe sus se anunta si ceva vant (intre 40-70 km/h), dar asta nu ne-a speriat. Voiam sa profitam de vremea buna (cer senin), asa ca eram gata sa infruntam vantul. In realitate a suflat cu 100 km/h, iar la rafala cu 140 km/h !! (a aflat Cristi de la cineva de la statia meteo Omu)

De la Gura Diham s-a luat dupa noi o catelusa care ne-a insotit tot traseul. Am incercat sa o alung cand am ajuns la Poiana Izvoarelor, dar ea s-a tinut dupa noi la distanta si ne-a ajuns din urma la Prepeleac, unde ne-am oprit pentru o scurta pauza de masa.

Pe masura ce urcam, se intetea vantul. Dupa ce am trecut de intersectia cu Brana Caprelor, am mers constant contra vantului. Cand ne-am apropiat de varful Bucsoiu (2492 m), erau rafale atat de puternice, incat ne dezechilibrau. La 13:45 am ajuns pe varf. Marian ajunsese deja si se tinea de stalp. A trebuit sa ma tin si eu pentru ca altfel vantul m-ar fi aruncat la cativa metri. In aceste conditii, nici nu am mai scos telefonul sa fac poze (imi era teama ca il scap din mana).

Din fericire, Cristi a imortalizat momentul cu vantul care era aproape sa ne zboare de pe varf. Nu am mai experimentat niciodata un vant atat de puternic pe munte. Eram convinsi ca sufla cu mai mult de 100 km/h, dar nu mi-am imaginat ca la rafala ajungea pana la 140 km/h (informatie primita ulterior de Cristi de la statia meteo Omu).

Dupa cateva minute am inceput coborarea spre Saua Bucsoiului. Mergeam cu mare atentie pentru ca era abrupt si nu voiam sa ne pierdem echilibrul pe portiunea aceea. Vorbisem la inceputul turei ca am putea sa coboram de asemenea pe Creasta Balaurului. Dar cand am vazut ce vant e pe sus, am renuntat la aceasta idee.

Dupa ce am ajuns in Saua Bucsoiului, am mai urcat putin spre Omu, apoi am facut stanga si am inceput sa coboram spre Morar pe fetele de iarba. Chiar si acolo simteam rafalele puternice. Ne-am miscat cat am putut de repede (nici nu am mai facut pauza de masa) pentru a scapa de urgia vantului. Dupa ce am trecut de lanturi, am vazut o persoana care urca pe Creasta Balaurului. Stiam cu ce se confrunta pe acolo si i-am zis lui Marian in gluma: „Iata ca mai este un masochist pe-aici, nu suntem noi singurii”. Sper ca a scapat cu bine din lupta cu urgia naturii.

Abia cand am ajuns in partea inferioara a vaii, ne-a mai lasat vantul in pace. Insa pe sus era deja furtuna. Incepuse sa ninga, iar cerul se acoperise complet. Am coborat destul de repede pana in poiana cu urzici. La 16:35 eram la intersectia cu triunghiul rosu, unde am facut repede dreapta si ne-am grabit spre refugiul Coltii Morarului, ca sa coboram cat mai mult pe lumina. Prin padure mai mult am alergat, asa ca la 17:10 eram deja langa firul de apa. Acolo ne-am oprit ca sa ne punem frontalele, apoi am mers in ritm normal pana la masina, unde am ajuns la 17:30.

Desi a fost greu din cauza vantului, tura ne-a placut la toti foarte mult. Ne-am antrenat putin pentru sezonul rece, iar peisajele au fost superbe. A meritat sa infruntam vantul pentru asta.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: