Publicat de: Andra Bunea | 05/01/2022

Prima tura din 2022: V. Comorile de Mijloc – Brana lui Raducu – V. Comorile Branei (5 ian. 2022)

Anul acesta nu am reusit sa-mi respect vechiul si bunul meu obicei de a iesi pe munte pe 1 ianuarie (pentru ca a plouat). Din fericire, am reusit sa recuperez chiar in prima saptamana din noul an. Am observat ca se anunta vreme buna pentru miercuri, asa ca mi-am propus sa ies intr-o tura scurta de antrenament. Din fericire, Marian din Brasov si Bogdan din Ploiesti au fost liberi si au putut sa vina.

Am discutat cu Bogdan despre cateva variante posibile. Pana la urma am pus in aplicare propunerea lui Bogdan de a urca pe V. Comorilor (1B). La coborare aveam ca optiune principala V. Seaca dintre Clai, dar la fata locului am decis altfel.

Am plecat pe traseu la ora 8:00. In jumate de ora am ajuns la intrarea spre V. Comorilor, care incepe dupa traversarea podului de lemn (mai sus valea se bifurca: la dreapta Comorile de Mijloc, la stanga Comorile Branei). Acolo ne-am echipat cu coltari si casca si am inceput sa urcam. Bogdan si Marian au catarat direct saritoarea mare de la intrare, eu am ocolit-o prin dreapta. In prima parte era foarte putina zapada. Am ajuns destul de repede la bifurcatia cu Comorile Branei. Acolo am facut dreapta si am continuat pe Comorile de Mijloc. 

De la bifurcatie se vedea o saritoare mare cu bolovan, care ne-a cam speriat. De mentionat ca Bogdan a uitat sa aduca coarda (ne intelesesem ca aduce el o coarda de 30 m). Dar am zis sa mergem totusi si sa incercam sa urcam valea si fara coarda (daca e suficienta zapada, ne descurcam). Din fericire, am reusit sa cataram tot la liber, mai putin saritoarea unde a pus Titus o coarda. Aceasta saritoare se afla la cateva minute dupa bifurcatie. Era putina zapada pe ea si in plus mai curgea si apa. Nu a fost foarte usor sa ne cataram chiar si tinandu-ne de coarda lui Titus, dar pana la urma am reusit. 

Am mai mers putin si am ajuns la saritoarea cu bolovan. Cand ne-am apropiat, am observat ca avea o fereastra suficient de mare prin care puteam sa trecem. Curgea si pe acolo apa, dar am reusit sa ne cataram fara sa ne udam prea tare. Mai departe nu au mai fost saritori descoperite. Cursesera multe avalanse, care adusesera la vale bolovani mari de zapada. Zapada era inghetata si tinea bine la coltari si piolet (valea era in umbra). La un moment dat am avut de catarat un perete de zapada inghetata aproape vertical. Acolo Bogdan mi-a imprumutat pioletii lui tehnici (eu venisem cu pioletul de tura).

Dupa 2 ore si jumate de la intrarea pe vale am ajuns la intersectia cu Brana lui Raducu. Decisesem sa nu mai coboram pe Seaca dintre Clai si nici pe Jepii Mici. Am luat-o la stanga spre Jepii Mari. Zapada era buna si pe brana, dar foarte mare. Dupa 20 minute de mers pe brana, am ajuns la intersectia cu V. Comorile Branei (1A). Bogdan ne-a spus ca a urcat recent aceasta vale, ca nu este grea si ca are doar o saritoare unde ar fi fost nevoie sa facem rapel. Neavand coarda, o vom ocoli prin stanga (in sensul de coborare). Bogdan a propus sa coboram pe acolo.

Nu mai fusesem niciodata pe Comorile Branei, asa ca mi-a placut ideea de a descoperi o vale noua. Coborarea a fost destul de usoara. Au fost zone unde ne-am descatarat pentru ca panta era mare si zapada inghetata. La saritoarea cu spit am ocolit prin stanga si am revenit apoi in firul vaii. Inca putin si am ajuns la intersectia cu Comorile de Mijloc, unde dimineata am facut dreapta. Acolo ne-am oprit sa mancam. Era aproape ora 13 si ne era la toti foame. 

Am coborat destul de usor apoi pana la intersectia cu Jepii Mari, apoi am luat-o la vale spre Busteni. Intre timp se incalzise destul de mult, asa ca poteca era plina cu noroi. Dar totul este bine cand se termina cu bine si astfel ca am ajuns inapoi la masina (pe care o lasasem la limita padurii) in jur de ora 14. Iata asadar ca am facut din nou o tura fulger: doar 6 ore de data asta !

Am fost foarte incantati de tura. Pentru mine a fost exact ce-mi trebuia, adica o tura de reintrare in forma pentru ca nu am mai iesit pe munte de vreo 3 saptamani. Nu a fost nici prea grea incat sa ne trebuiasca coarda, dar nici prea usoara ca sa ne plictisim. Vremea a fost superba, zapada foarte buna in partea superioara, iar peisajul inedit pentru mine: nu mai fusesem pe Comorile de Mijloc pe zapada; am fost o data pe uscat in nov. 2013. 

Ma bucur ca am reusit sa termin cu bine prima tura de iarna din 2022. Imi doresc sa fac ture cat mai frumoase si sa descopar locuri noi (cu ajutorul lui Dumnezeu).


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: