Publicat de: Andra Bunea | 07/01/2022

V. Malinului partea inferioara (7 ian. 2022)

Astazi am fost libera si mi-am propus sa ies din nou in Bucegi. Am mers singura. Vremea se anunta suficent de buna pentru o tura scurta, de preferat la altitudine mica, pentru ca pe sus batea vantul.Nu prea stiam ce vale sa fac astfel incat sa nu dureze prea mult tura. Mi-am amintit de Valea Verde (1A), care se afla in imediata apropiere a partii inferioare a V. Malinului. Am urcat-o o data in luna mai aproape pe uscat, asa ca mi s-a parut o idee buna sa o urc acum pe zapada.

Am pornit din Busteni la ora 7:00 si am ajuns in apropiere de V. Verde in jur de 8:30. Am facut o scurta pauza in poteca marcata cu banda galbena (echipare cu coltari, baut ceai si poze). Bine inteles ca am observat imediat ca partea inferioara a Malinului era plina cu zapada. Mi-a venit atunci o idee grozava: ce-ar fi sa incerc sa urc partea inferioara a Malinului, si daca vad ca sunt saritori descoperite, ma intorc si urc pe V. Verde ?

Partea inferioara a Malinului nu se urca de obicei, dar eu am mai urcat-o o data in iunie 2014 (cu 2 prieteni din Brasov), cand ma antrenam pt Eiger si Matterhorn (detalii aici: https://andrabunea.wordpress.com/2014/06/24/aventura-pe-v-malinului-partea-inferioara-23-iunie-2014). Am gasit atunci putina zapada si ne-am chinuit mult ca sa depasim cele 4-5 saritori din prima parte a partii inferioare. Ne-am retras apoi pe hornul lui Teodoru. Mai sus erau inca 3 saritori pana la confluenta Malinului cu V. Coltilor, saritori pe care le-am catarat cu greu in august 2014, pentru ca voiam sa termin de explorat partea inferioara a Malinului (detalii aici: https://andrabunea.wordpress.com/2014/08/31/solo-pe-v-malinului-partea-superioara-30-aug-2014).

Si acum iata-ma din nou aici. Auzeam parca Malinul spunandu-mi: „welcome back !” Asa ca am cedat ispitei si am decis sa catar partea inferioara a Malinului in loc de V. Verde. Am ocolit prin padure (pe dreapta) saritoarea imensa si spalata de la intrare. Mai departe am mers pe zapada intarita de avalansele care au curs in ultima vreme.

Am ajuns apoi la o saritoare descoperita in partea superioara. Ma intrebam daca o sa tina zapada acolo ca sa ma catar ? Insa nu am ajuns sa aflu raspunsul pentru ca nu am reusit sa urc panta de zapada de sub saritoare. Zapada era neconsolidata si se rupea cu mine. Ma afundam pana la sold si nu reuseam sa ma ridic. M-am uitat in jur ca sa vad daca as putea ocoli pe undeva. Am vazut ca se putea ocoli prin dreapta, unde erau cativa copaci.

Am reusit sa ma catar pe zapada pana la copaci, apoi m-am tinut de copaci si am traversat spre stanga. Am ajuns deasupra saritorii. Sub mine era un perete vertical de vreo 7-8 m, dar din fericire am gasit o zada solida, asa ca am pus coarda si am facut rapel in firul vaii.

Odata ajunsa la sol, m-am uitat in sus sa vad cum arata saritorile. Zapada parea ok, dar mi-am zis ca nu vreau sa risc sa ajung la urmatoarea saritoare si sa constat ca ma afund din nou in zapada si ca nu ma pot catara. Asa ca am lasat coarda atarnata de zada si m-am dus sa vad cum e zapada. In caz ca zapada nu tine si nu ma pot catara mai departe, o sa urc pe coarda cu noduri prusice si o sa ma intorc pe unde am venit.

Din fericire, de data asta zapada era buna, mai ales in partea superioara a saritorii, unde panta era aproape verticala. Dupa ce am verificat, m-am intors si am recuperat coarda. Am urcat apoi usor panta cu zapada inghetata, pentru ca aveam deja urme.

Am ajuns apoi la intersectia cu o vale in dreapta (care se numeste de fapt Poiana Malinului) si cu valcelul lui Teodoru in stanga (pe care am coborat in 2014). Mai departe firul vaii era plin cu zapada.

Am urcat destul de usor panta de zapada care acoperea cele 3 saritori pe care le-am catarat in august 2014. Am ajuns apoi la confluenta dintre Malin si V. Coltilor. Zona aceasta imi era foarte familiara, pentru ca am ajuns de multe ori acolo cu acces prin hornul pamantos.

Am facut cateva poze, apoi am mai urcat putin pe Malin ca sa vad cum e zapada si ca sa nu ma intorc prea repede acasa. Zapada era excelenta (intra doar varful bocancului, am coborat apoi pe calcaie) si toate saritorile erau acoperite. Am ajuns la o zona cu panta mai mica, dar acolo m-am oprit pentru ca era ceata si nu mai vedeam mare lucru. Oricum, nu-mi propusesem sa urc pe Malin pana sus.

M-am declarat multumita de tura scurta pe care am realizat-o si i-am multumit lui Dumnezeu pentru protectie. Am coborat inapoi pana la confluenta Malin-Colti si am catarat potecuta care duce in saua hornului pamantos. Dupa o scurta pauza, am luat-o la vale pe valcel. Era multa zapada si se vedeau urmele celor care au urcat recent pe acolo. Am ajuns in poiana Costilei in jur de ora 12.

A fost din nou o tura fulger, de care sunt foarte incantata. Iata ca merita sa incerci atunci cand doresti sa parcurgi un traseu si merita sa cauti solutii atunci cand intalnesti obstacole.

In perioada urmatoare vine din nou un val de frig, ceea ce inseamna ca se va intari zapada si pe saritoarea pe care am ocolit-o eu azi. Cu alte cuvinte, doritorii vor putea urca Malinul integral (cu intrare din V. Cerbului).


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: