Cu cateva luni in urma Edy imi spusese ca si-ar dori sa ajunga sezonul acesta pe Albisoara Strungii (AS, 2A), care i-a ramas restanta de anul trecut. I-am spus ca as vrea si eu sa fac acest traseu. Am convenit ca vom urmari prognoza meteo si vom astepta momentul oportun pentru a merge pe AS.
Momentul oportun s-a lasat asteptat destul de mult. Pe langa faptul ca a nins putin in iarna asta, valul de caldura din februarie a topit destul de mult zapada existenta. Ne cam luasem gandul de la AS. Dar cand am vazut ca ninge din nou, am decis sa mergem si am pus la punct detaliile turei.
De mare folos in acest sens mi-au fost informatiile pe care le-am primit de la Gabi Baza, care a fost pe AS in weekendul 9-10 martie. Gabi mi-a spus ca saritorile sunt in mare parte acoperite, dar ca mai sunt cateva care se catara la mixt.
Stiind ca de saptamana viitoare se incalzeste din nou, ne-am spus „now or never” si am trecut la fapte. Am pornit de la caminul alpin sambata dimineata in jur de ora 9:00. De data asta nu am fost matinali, dar poate ca a fost mai bine asa.
Cand am dat de zapada, am observat urme proaspete. Mai mult de atat: urmele mergeau spre V. Alba. Ne-am spus: probabil ca urca cineva pe V. Alba. Apoi am zis in gluma: poate urca cineva chiar pe AS si ne face urme ! Dorinta mi-a fost indeplinita: cand eram pe traversarea spre V. Alba si admiram Albisoara Strungii, Edy imi spune ca vede 2 persoane pe la jumatea vaii. M-am uitat cu atentie si i-am observat si eu. Am observat si urmele lor jos, la intrarea in firul vaii. I-am salutat si ei ne-au raspuns, dar nu stiu cine sunt. Mi-ar placea sa aflu, ca sa le multumesc pentru urme.
La Verdeata am facut o pauza de masa si de echipare. Era cald si placut. Vantul nici macar nu adia. Am observat si 3 sau 4 persoane care urcau pe V. Alba. Noi am facut apoi stanga si am coborat pana la intrarea in AS. Am inceput urcarea la 11:40. In prima parte a vaii era zapada continua. Se urca usor pe urmele facute de echipa din fata. Am ajuns apoi la o saritoare putin descoperita, dar ne-am catarat amandoi usor. Putin mai sus am ajuns la o saritoare descoperita, care se putea catara prin dreapta, unde era un pic de gheata. Edy a trecut singur, dupa care mi-a spus ca poate sa ma asigure daca e nevoie. Am incercat mai intai fara asigurare, dar gheata nu prea tinea. Asa ca am acceptat oferta lui Edy si am urcat asigurata.
Am continuat din nou pe zapada o vreme, dupa care am ajuns la saritoarea cu copac de care stiam de la Gabi. Acolo ne-am asigurat de la inceput. Edy a vazut un piton pe stanga, in care mi-am pus eu zelbul, apoi l-am asigurat pe el. A pus un hex intr-o fisura, dupa care a luptat cu copacul, a carui pozitie ii ingreuna catararea. Dar a trecut cu bine si de acest obstacol, a mai urcat putin, apoi a batut 2 pitoane, a pus un piolet intr-o fisura si m-a asigurat.
De acolo si pana sus nu am mai dat de nici o saritoare descoperita. Insa pe masura ce urcam, zapada era din ce in ce mai mare si mai moale. Edy se scufunda uneori pana la brau si simtea ca bate pasul pe loc. Dar am perseverat si am reusit sa ajungem cu bine in saua dintre Vf. Picatura si Vf. Strungii. Era 13:40, ceea ce inseamna ca am facut 2 ore si 20 de minute pe AS.
Am facut pauza de masa si am discutat despre optiunile de coborare. Principala optiune era traversarea spre Albisoara Turnurilor (AT) si coborarea in rapel pe aceasta. Chiar daca initial ne propusesem sa coboram tot pe AS, am renuntat la aceasta idee pentru ca majoritatea statiilor de rapel erau acoperite de zapada. Stiam asta de la Gabi, dar am constatat si noi acest lucru.
In jur de ora 14 am inceput coborarea. Am dat mai intai un rapel din strunga inapoi pe AS, apoi am traversat spre stanga (adica spre AT). Pe traversare ne-am asigurat la copaci. Odata ajunsi pe muchia dintre AS si AT, am facut un rapel de vreo 25 m si am ajuns in firul AT. Am mai dat un rapel pentru a depasi o zona abrupta pe care era putina zapada, dupa care am coborat pe o zapada in care ne scufundam pana la brau.
Am dat apoi de o saritoare descoperita, unde am pus din nou coarda. Dupa aceasta saritoare am ajuns la intersectia cu celalalt fir al AT. Pe acest fir se vedeau urmele celor care au urcat in fata noastra. Am coborat din nou pe picioare o bucata, dupa care am pus iar coarda. In partea inferioara a AT, spre deosebire de AS, erau multe saritori descoperite. I-am spus lui Edy: nu cred ca se poate urca AT in acest moment, sunt multe saritori mari descoperite.
La ora 17:20 am ajuns cu bine la iesirea din AT. Am facut o scurta pauza la Verdeata si apoi inca una pe traversare, ca sa admiram inca o data AS. De data asta puteam identifica usor saritorile descoperite. Am observat de asemenea ca AS are o panta mai mare decat celelalte Albisoare.
Dar totul e bine cand se termina cu bine, asa ca ne-am felicitat reciproc pentru o tura de care ne-am bucurat foarte mult. I-am multumit amandoi lui Dumnezeu pentru protectia Lui impecabila.
A fost o tura destul de solicitanta din punct de vedere tehnic ca sa nu ne plictisim, dar a meritat. Am gasit o zapada decenta (vorba lui Edy), dar nu stiu cat o sa mai tina. Cu valul de caldura de saptamana viitoare, ma astept ca saritorile sa se descopere si mai mult. Probabil ca noi am prins „ultimul tren” de AS pe sezonul asta.
Later edit: Luni 25 martie am aflat de la Ruxandra V. ca cel care a urcat inaintea noastra pe A. Strungii este Dan Colniceanu. L-am contactat si mi-a confirmat. Ce mica e lumea ! Cu Dan am urcat eu pe Matterhorn in 2016. Multumim pt urme Dan !
Andra Bunea 
Ati prins-o mult mai plina decat Baza si cu mine, frumos! Poate n-o fi chiar ultima strigare pe anul asta, depinde cat s-o topi…
Cealalta echipa erau Dan Colniceanu si inca cineva, banuiesc – stiu c-au fost in zona sambata.
O golaneala faina de facut cand cobori pe Turnuri e sa-ti pui mansa in saritori, merge ca la faleza aproape :))
By: Ruxandra V on 25/03/2024
at 13:58
Salut Ruxandra, multumesc pentru mesaj. Deci cu tine a fost Baza pe A. Strungii pe 9 martie ?!
Intre timp a mai nins, asa ca noi am gasit mai multa zapada decat voi. Dar si mai multa zapada proaspata, mai ales in treimea superioara. De maine se incalzeste accelerat peste tot, inclusiv in Bucegi. Ma astept sa se descopere si alte saritori, iar cele deja descoperite sa devina impracticabile.
By: Andra Bunea on 25/03/2024
at 14:20
Da da, vad ca ati sapat un pic pe sus, la noi era bocna si trepte. Niste conditii minunate. Si copacul…nu-mi dau seama daca s-a mutat sau aveati cu 1m jumate mai putina zapada ca noi acolo, ca am o poza cu Baza stand la mobil regrupat sub copac, si nu inghesuit :))
Cum era in iesirea dinspre Turnuri? Noi am prins aproape zero zapada in Strunga, a fost pe putin interesanta iesirea pe brau asa
A fost un sezon ciudat de vai iarna asta oricum, mega-bune, dar nu cand te-ai astepta sa fi fost bune :))
By: Ruxandra V on 25/03/2024
at 14:32
In pozele 7 si 8 se vede copacul. Nici noi nu am stat inghesuiti sub el. Insa a trebuit sa ne cocotam pe copac pentru a ajunge deasupra. Zapada se rupea in jurul lui, asa ca a fost o miscare de echilibristica. La mine a mers mai usor, dar Edy fiind mai inalt, s-a „distrat” mai mult !
Nu mai stiu pe unde ati iesit voi. Mi-a spus Baza, dar am uitat. Noi am dat un rapel inapoi pe A. Strungii, apoi am traversat spre A. Turnurilor intr-un loc unde panta era mai putin abrupta (brana e prea mult spus, poate vara). In poza 19 se vede locul pe unde am traversat, apoi am urcat pe muchie. Zapada era moale si nu prea tinea. Noroc ca mai era pamant pe versant si tineau pioletii.
By: Andra Bunea on 25/03/2024
at 15:11
Noi am catarat din strunga spre vf Strungii (piton, ceva cordeline pe zade) pana am prins un brau care o ia spre niste jnepeni in care gasim un punct de rapel cu spit spre firul Turnurilor
By: Ruxandra V on 25/03/2024
at 15:50