Publicat de: Andra Bunea | 18/01/2015

Creasta Pietrei Craiului – 17 ian. 2015

Imi doream de mult sa parcurg creasta Pietrei Craiului in intregime in conditii de iarna. Pana acum am realizat doar fragmente din creasta Nordica. Am parcurs de asemenea creasta in intregime de la sud la nord in conditii de vara. Insa iarna este cu totul altceva. Este o provocare fizica si psihica deosebita, iar eu imi doream sa bifez cat mai curand acest traseu.

Cunoscand timpul in care am parcurs creasta in conditii de vara (6 ore si 20 minute de la Saua Funduri pana la vf. Turnu), eram constienta ca in conditii de iarna parcurgerea crestei va lua cel putin 8 ore. La asta se adauga timpul de ajuns pana la vf. Turnu si timpul de coborare din Saua Funduri pana la Botorog. Sunt unii care pot face intregul circuit intr-o zi (ne-am intalnit si noi cu o astfel de echipa sambata), dar eu nu sunt inca dintre aceia. A trebuit asadar sa gasesc o solutie intermediara. Aveam de ales intre 1) a urca de vineri seara la Curmatura cu plecare spre vf. Turnu sambata dimineata, parcurgerea crestei si coborare din Saua Funduri pe la Table si prin Prapastiile Zarnestilor si 2) realizarea crestei in doua zile: in prima zi urcare de la Botorog pana la vf. Turnu, parcurgerea crestei pana la refugiul din vf. Ascutit, dormit la refugiu, iar a doua zi restul pana la Saua Funduri si coborare la Botorog. Cea de-a doua varianta presupune un bagaj mult mai mare pentru ca trebuie carat tot echipamentul necesar pentru a dormi la refugiu. Intrucat prefer (atunci cand se poate) sa merg pe munte cu bagaj minim, am ales din start prima varianta, care imi permitea sa parcurg toata creasta intr-o singura zi, ceea ce de fapt imi si doream (sa nu o segmentez in 2 bucati).

Intrucat nu am reusit sa fac acest traseu in vacanta pe care am avut-o la sfarsitul lui dec. 2014 (din cauza vremii), a ramas pe lista mea de prioritati pentru 2015. Pe 1 ian., cand imi declaram intentiile pentru 2015, am mentionat si acest traseu, insa nici nu banuiam ca voi ajunge sa-l bifez atat de repede. Ocazia s-a ivit sambata 17 ian. Fidela principiului meu “nu stau sambata in casa”, m-am uitat la prognoza inca de la inceputul saptamanii. Am vazut ca se anunta vreme buna pentru sambata si duminica, fara precipitatii semnificative intre timp. Pe masura ce se apropia weekendul, prognoza se confirma. Pentru sambata se anunta cer senin cristal si vreme foarte stabila. Am stiut ca este sansa mea de a face creasta Craiului. Am pus imediat la punct un plan de atac: plecam din Brasov vineri seara la ora 18, lasam masina la Botorog, urcam la Curmatura si dormim acolo; sambata dimineata plecam foarte devreme, urcam spre vf. Turnu, traversam creasta spre Saua Funduri, dupa care coboram spre Botorog prin Prapastiile Zarnestilor. Asa cum ma sfatuia de curand Nusu (unul dintre instructorii de la cursul de ghizi montani), este bine ca inainte sa parcurgi un traseu iarna, sa-l fi parcurs vara ca sa-l descoperi. Aceasta conditie fiind indeplinita in cazul de fata (detalii aici: https://andrabunea.wordpress.com/2013/08/31/august-jurnal-de-vacanta-zilele-56-creasta-pietrei-craiului-de-la-sud-la-nord/), puteam deci sa ma aventurez la o parcurgere a crestei in conditii de iarna.

Nu am mai stat pe ganduri, ci i-am anuntat imediat prietenii cu care am iesit pe Serbota la sfarsitul lui decembrie 2014 (Sebi, Cosmin si Victor). Am facut cateva ture impreuna in ultima vreme si am ajuns sa ne sudam ca echipa. Este intotdeauna recomandat sa mergi in ture dificile cu oameni pe care ii cunosti si pe care poti sa te bazezi. Pe langa asta, este bine ca participantii la tura sa aiba acelasi nivel (acelasi ritm si aceleasi capacitati tehnice) pentru a beneficia de o echipa omogena. S-au aratat imediat interesati de acest traseu, care era si pe lista lor de prioritati.

Am trecut asadar la fapte: vineri seara am plecat spre Zarnesti pe o ceata deasa, care a tinut pana dupa Rasnov. Chiar ne faceam griji ca o sa urcam prin padure prin ceata si nu o sa vedem nimic. Din fericire, in zona Zarnesti nu era deloc ceata (era senin si frig). Am avut parte de o urcare placuta prin padure: se vedeau stele sclipind printre copaci. Cand am ajuns in Poiana Zanoaga, am stins frontalele pentru cateva minute ca sa admiram puzderia de stele aruncate parca pe cer de mana unui artist renumit. Am continuat apoi in ritm constant pana la Curmatura, unde am ajuns la o ora si 40 minute de la Botorog. Am fost primii sositi la Curmatura vineri seara. Dupa noi au mai ajuns cateva grupuri, printre care si Radu Hera (ghid montan, absolvent AGMR promotia 2014), care era cu doi baieti impreuna cu care urma sa urce in creasta a doua zi. El mai urcase in creasta cu cateva zile inainte, asa ca a putut sa ne dea cateva detalii pretioase despre starea zapezii. Ne-a spus ca este deja poteca batuta pana la refugiul din Grind, ceea ce ne era de mare ajutor. Pe la 11 si ceva noaptea am reusit sa ne retragem in camera, obositi dar plini de entuziasm pentru aventura care ne astepta a doua zi.

Sambata dimineata ne-am trezit la ora 5. Ne-am echipat, am mancat si am plecat pe traseu la 6:10. Afara era o vreme foarte placuta. Era destul de cald si nu adia vantul. A fost foarte placut sa urcam prin padure la acea ora la care natura nu se trezise inca. Ne-am oprit cateva minute la locul de belvedere din Saua Crapaturii. Se vedeau in zare luminile Zarnestiului, dar mult mai puternice erau luminile care veneau de sus. Era o atmosfera magica, un dar nepretuit pe care ni-l facea natura. Am plecat mai departe spre vf. Turnu. Dupa cateva minute am inceput sa vedem cum se lumineaza cerul. Pe masura ce urcam, apareau primele culori ale diminetii, care ne umpleau de admiratie. Asa cum spunea Sebi, un rasarit de soare pe munte este mult mai bogat din punct de vedere cromatic decat unul la malul marii. Eram deci in locul potrivit si la momentul potrivit pentru acest spectacol grandios al naturii. Consider ca merita sa mergi pe munte chiar si numai pentru asta: sa vezi un rasarit de soare la inaltime. La 7:40 am ajuns la vf. Turnu (1923 m), in momentul in care lumina punea stapanire pe tot in jurul nostru. Am scos un timp destul de bun pana acolo (o ora si jumate), ceea ce ne dadea sperante ca ne vom incadra in timpul preconizat. Insa abia de aici incepea traseul adevarat: parcurgerea crestei. Am estimat ca ne vor trebui in jur de 8 ore ca sa parcurgem creasta (in realitate, ne-au trebuit 9 ore si 20 minute).

Dupa o pauza de 10 minute, am pornit hotarati spre primul obiectiv intermediar din creasta: vf. Ascutit (2150 m). Am ajuns acolo in aproape 2 ore. Drumul pana la Vf. Ascutit a fost destul de usor (fara pasaje dificile). Abia de aici incepea greul. La refugiul din Ascutit ne-am intalnit cu 3 baieti din Bucuresti, care urcasera vineri seara pe Padinile Frumoase si care voiau sambata sa parcurga creasta pana la refugiul Grind, dupa care sa coboare la Table si apoi la Botorog. In timp ce povesteam cu ei, ne-au ajuns din spate doi baieti cu rucsac foarte usor si cu alura de maratonisti. Am schimbat si cu ei cateva cuvinte si am aflat ca plecasera in dimineata aceea la 6 de la Botorog si ca urmau sa parcurga toata creasta. Dupa cateva minute au luat-o din loc, hotarati sa isi indeplineasca obiectivul. I-am privit cu admiratie si le-am multumit in gand ca ne vor face urme dincolo de Grind 🙂 Nu am zabovit nici noi prea mult la Ascutit. La 9:45 am pornit spre al doilea obiectiv intermediar: vf. La Om (2238 m), unde am ajuns in jur de ora 13, adica la 3 ore si un sfert de la Ascutit. Pe parcurs am facut cateva pauze mici pentru apa si poze. Dupa pozele de rigoare de La Om (cel mai inalt varf din Piatra Craiului), am coborat rapid spre refugiul Grind, unde am facut o pauza de masa de 40 minute. Asa cum se poate vedea in poze, am facut mai mult de jumate din creasta in maneca scurta pentru ca a fost foarte cald. Noroc ca mai sufla un pic vantul, ca altfel Sebi ar fi mers la bustul gol ! Eu nu mai aveam ce sa dau jos si ajunsesem sa regret ca nu mi-am luat pantaloni scurti cu mine 🙂

Portiunea de la Ascutit la Grind a fost mult mai dificila din punct de vedere tehnic decat cea de la vf. Turnu pana la Ascutit. Am avut de traversat, de catarat si de descatarat multe pasaje dificile. Am facut totul la liber. Ne-ar fi luat foarte mult timp sa ne asiguram sau sa ne legam in coarda. Fiind toti aproximativ la acelasi nivel, am fost de acord tacit ca fiecare poate sa se descurce pe cont propriu si asa a fost. Asta nu inseamna insa ca a fost usor. Erau si zone foarte expuse, unde aveam prapastie in dreapta (traversarile le-am facut in general pe partea dreapta) si trebuia sa trecem tinandu-ne de bucati de stanca sau pur si simplu de zapada, atenti la fiecare pas sa gasim un loc potrivit unde sa punem piciorul. Ceea ce conta cel mai mult in aceste momente era sa ramai calm si sa iti cauti cu grija puncte de sprijin pentru urmatorul pas. Bineinteles ca m-am rugat tot timpul pentru protectie, ceea ce mi-a dat putere si calmul necesar sa abordez fiecare pasaj in parte. Am gasit la un moment dat cordelinele pe care le lasese Radu Hera pe Timbalul Mare (despre care ne povestise la cabana – a facut rapel acolo cu turistii), dar nu le-am folosit pentru ca am estimat ca putem cobora la liber portiunea aceea.

Pana la Grind parcursesem deja 2 treimi din creasta in 5 ore si 15 minute. Ne mai astepta o treime, care nu putea sa ne ia mai mult de 2 ore jumate (ma gandeam eu). In plus, stiam ca bucata de la Grind la Saua Funduri este mai usoara decat ce facusem pana acolo, asa ca m-am relaxat un pic. Asta a fost o greseala pentru ca ultima treime a fost cel putin la fel de grea ca bucata precedenta. Am avut din nou multe pasaje tehnice si multe urcari si coborari succesive. Ajunsesem sa ma intreb “dar nu se mai termina odata varfurile astea de urcat si de coborat ?!”. Intr-un tarziu am ajuns la Saua Funduri (la 17:15), dupa 3 ore si jumate de mers din Grind. Eram extenuati, dar fericiti de performanta realizata. Am fost rasplatiti cu un apus de soare superb, care era “cireasa” de pe tortul in forma de Piatra Craiului ! Ne-am bucurat nespus de mult ca am putut petrece o zi intreaga in creasta, beneficiind de rasarit de soare intr-o parte si de apus in cealalta.

Dupa o pauza foarte scurta, la 17:20 am luat-o la vale. Eram constienti ca ne asteapta un drum lung pana la masina. Oboseala incepea sa-si spuna cuvantul, mai ales ca aveam de innotat prin zapada destul de mare. Din fericire insa, aveam urme. Acestea ne-au ajutat foarte mult (desi tot a trebuit sa innotam prin zapada) pentru ca nu mai eram nevoiti sa ne uitam dupa semne la lumina frontalei. La 19:30 am ajuns la Table, unde am facut o scurta pauza la izvor. Dupa aceea am continuat pe cruce rosie spre Cheile Pisicii (insa nu am intrat in chei, ci am mers pe drumul forestier) si am facut inca 2 ore pana la masina. Am ajuns la Botorog la 21:40, dupa 15 ore si jumate de traseu, dintre care 9 ore si 20 minute pe creasta (un pic mai mult decat am estimat eu). Daca ne-am fi grabit putin sau daca zapada ar fi fost mai buna (am avut parte de multa zapada moale si pudroasa), am fi terminat poate cu jumate de ora sau cu o ora mai repede. Insa tot greu ar fi fost. Daca vi se pare mult pentru o tura de o zi, ganditi-va ca cei doi maratonisti care ne-au facut urme dincolo de Grind au parcurs tot circuitul (cu plecare de la Botorog) intr-o singura zi.

In concluzie: a fost o tura superba, de care ma bucur enorm in ciuda duritatii ei. O recomand tuturor celor dornici de adrenalina. Trebuie totusi sa fii pregatit pentru o astfel de tura si sa ti-o asumi. Numai creasta de la un capat la altul ia in jur de 9 ore, dupa care te asteapta cel putin 4 ore de coborare, in conditiile in care esti deja extenuat. Dar asa te calesti fizic si psihic. Este un antrenament excelent pentru muntii inalti. Ba inca as spune ca tura de sambata mi s-a parut mai dificila decat ascensiunea pe Eiger din august 2014. Ca si timp, a depasit-o pe aceea doar cu jumate de ora, insa din punct de vedere tehnic mi s-a parut mai dificila si mai solicitanta. Si de asemenea mai periculoasa. Insa totul este bine atunci cand se termina cu bine. Asa ca va invit sa va bucurati si voi virtual de frumusetea crestei Craiului !

Această prezentare necesită JavaScript.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: