Publicat de: Andra Bunea | 04/02/2017

V. Coltilor – V. Galbenele (4 febr. 2017)

Dupa tura de infarct de sambata trecuta, am promis ca sambata asta voi face o tura mai pasnica – si m-am tinut de cuvant ! Din fericire Cosmin a decis sa vina in tura, asa ca am urcat pe V. Coltilor – traseu propus de el acum cateva saptamani. Au participat de asemenea Anca si Alin. La ora 8 am pornit pe traseu din gara Busteni (am mers din nou cu trenul pentru ca Suzuka mea este inca la „hibernare”).

Le-am propus celorlalti sa urcam dinspre drumul de Gura Diham (in loc de Caminul Alpin) ca sa variem putin. In Busteni era destul de cald. Prin padure zapada se inmuiase. La 10 fara un sfert am ajuns in Poiana Costilei, unde zapada era pana la genunchi – insa erau urme. Am inceput sa urcam spre Valcelul Pamantos pe zapada moale. Urcarea este abrupta si anevoioasa, asa ca ne-a cam stors de puteri. In jur de 10:30 eram in saua valcelului. In fata noastra 2 baieti tocmai terminasera rapelul prin care au coborat in V. Malinului, pe care intentionau sa urce.

Am facut o pauza de masa si de echipare. Cosmin si Alin au descatarat partea dinspre V. Malinului, in timp ce eu si Anca am coborat in rapel. Ne-am regrupat in firul V. Malinului, de unde am facut imediat stanga si am intrat pe V. Coltilor. Iata ce spune W. Kargel despre aceasta vale:

V. Coltilor (1B) – 2 ore: urca din V. Malinului catre Strunga Coltilor din vecinatatea Coltului Galbenelelor. Pe parcurs, spre stanga se intalneste Strunga Magarului si Coltul Magarului. 

In jur de 11:30 am intrat pe V. Coltilor si am facut 2,5 ore pana sus. Zapada era buna, altfel am fi facut mai mult. In plus, am mers pe urme mai vechi si nu ne-am afundat deloc. In prima jumatate, am mers aproape continuu pe zapada, care acoperea toate saritorile. Cam pe la jumatea vaii am ajuns la saritoarea renumita ca fiind cea mai dificila (se catara prin dreapta). Cred ca in realitate este mai dificila decat am gasit-o noi. Insa pentru ca zapada umplea destul de bine firul vaii, nu am fost nevoiti s-o cataram de jos.

Cosmin a plecat cap. A identificat foarte repede un piton pe dreapta, apoi inca unul. De acolo pana la iesire (marcata printr-un manunchi de cordeline) nu mai era nici o alta asigurare. Dar s-a catarat fara probleme si apoi ne-a asigurat si pe noi. Am fi putut trece la liber, dar daca tot era coarda pusa, m-am gandit ca e bine sa o folosim. Chiar i-am spus lui Alin: „hai sa ne relaxam un pic (adica sa urcam asigurati). Ne-a ajuns cat am tras saptamana trecuta”.

Odata ajunsi in a doua parte a vaii, am avut de catarat cateva saritori partial descoperite, dintre care insa doar una a fost mai dificila (cea prevazuta cu o cordelina lunga). Am reusit insa sa trecem toti la liber. Continuam sa avansam pe o panta sustinuta si parea sa se vada deja capatul vaii. In realitate a fost doar o iluzie optica. De acolo pana in Strunga Coltilor am mai facut inca o ora. Am remarcat pe stanga Coltul Magarului si putin mai sus ne-am intersectat cu Braul Malinului. Dupa ce am trecut si de acestea, am realizat ca am luat destul de mult in altitudine. Se vedeau foarte bine Creasta Ascutita si Acul Mare din Creasta Morarului. Am avut ocazia sa vedem si cateva capre in varful stancilor pe partea stanga. Se uitau curioase la noi !

In ultima treime era mai putina zapada, asa ca am fost nevoiti sa ne cataram cu coltarii pe stanca. De-acum se vedea partea de sus a vaii (Strunga Coltilor), asa ca am perseverat si am ajuns acolo in jur de ora 14. Spectacolul care se deschidea inaintea ochilor nostri pe partea cealalta era impresionant: un prim plan ametitor asupra Hornului Coamei, care din Strunga Coltilor se vede mult mai abrupt decat din firul Galbenelelor (aproape vertical).

Am facut o pauza de pranz bine-meritata si am admirat peisajul pana departe in zari. Pe V. Coltilor am avut parte de vreme buna (cer senin, cald, fara vant). Insa cand am ajuns in Strunga Coltilor ne-a luat in primire vantul, care purta cativa nori densi pe deasupra noastra. Stiam totusi de la prognoza ca nu va ninge in timpul zilei, asa ca nu ne-am ingrijorat.

Stiind ca Strunga Coltilor este foarte aproape de Strunga Galbenele, mi-as fi dorit sa ajungem pana in firul Scorusilor ca sa ma uit pe lumina la peretele acela interminabil pe care am rapelat sambata trecuta pe intuneric. Asa ca le-am facut celorlalti o propunere: „ce-ar fi sa urcam pana in Strunga Galbenele si apoi sa avansam putin pe Scorusi, ca sa vad cum arata peretele acela ?” Insa ceilalti au fost cam reticenti la aceasta idee. Alin a fost foarte pragmatic: „Ne prinde noaptea. Muntele nu pleaca nicaieri. Putem veni alta data sa ne uitam cum arata peretele.” Mi s-a parut corect ce spune el, asa ca am renuntat la acest plan.

La 14:30 am inceput coborarea hornului abrupt care da spre V. Galbenelelor, mai intai prin descatarare, dupa care am pus coarda pentru rapel (la jumatea hornului). In jumate de ora eram toti jos, unde ne-am oprit sa admiram „Hotelul Galbenele” (folosit indeosebi de capre 🙂 ). De acolo pana la ref. Costila nu am mai avut probleme. Firul vaii era plin cu zapada in cea mai mare parte (ca si sambata trecuta). Insa de data asta, zapada era mai tare, deci mai buna pentru coltari.

Am ajuns la refugiu la 15:50. Intrucat voiam sa prindem trenul de 17:08, eu si Alin am luat-o rapid la vale, in timp ce Cosmin si Anca au facut o pauza la refugiu. Ne-am grabit insa cam tare, asa ca la 16:30 eram deja la Caminul Alpin si a trebuit sa mai asteptam pana la tren. Mi s-a parut foarte ciudat sa ma intorc asa devreme de pe munte, mai ales dintr-o tura de iarna, care dureaza in general mai mult.

Am incetinit ritmul si ne-am oprit de nenumarate ori sa admiram multitudinea de vai care urca Bucegii. Ne-am mirat cat de putina zapada este pe sus (mai ales in masivul Caraiman). Se pare totusi ca va mai ninge saptamana viitoare, asa ca speram ca vom gasi mai multa zapada data viitoare.

In concluzie: a fost o tura superba, cu peisaje inedite si spectaculoase. Ne-am propus sa urcam V. Coltilor si vara pentru ca pare interesanta de catarat pe uscat. Pe de alta parte, a fost o tura de relaxare, exact ce ne-am dorit si ce ne trebuia dupa „maratonul” de 24 ore de saptamana trecuta 🙂

Această prezentare necesită JavaScript.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: