Publicat de: Andra Bunea | 13/10/2014

Simfonie de toamna in Piatra Craiului – ziua 1: Ref. Diana, Cetatea Dianei, Creasta cu Jandarmi, Braul Cioranga (11 oct. 2014)

Aceasta iesire era planuita de cateva saptamani. Profesorul de Piatra Craiului ma anuntase ca va veni in Crai imediat ce vremea se va indrepta. Prilejul s-a ivit in weekendul 11-12 oct, pentru care am avut o prognoza de vis: cald si cer senin cristal. Vestea s-a raspandit repede, asa ca la tura de sambata 11 oct. ne-am adunat 8 persoane: Profesorul, Cristi, Marius, dl. Vlad, eu, Sebi, Doctorul si sotia.

Traseul a fost destul de incert pana sambata dimineata. S-au vehiculat mai multe variante, dar dupa cateva deliberari, Profesorul ne-a propus (ca de obicei) un traseu inedit: vom urca pe Valea Ursilor catre Ref. Diana, vom „cuceri” apoi Cetatea Dianei, vom continua urcarea pe Creasta cu Jandarmi si vom ajunge sub Vf. Padina Popii, mai exact la bifurcatia traseelor Brana Caprelor si Padina Popii. Coborarea era planificata pe Padina Popii.

Intr-o ora si jumate eram deja la ref. Diana. Am facut o mica pauza la punctul de belvedere care se afla putin mai sus de refugiu, de unde aveam o perspectiva superba asupra Cetatii Dianei (o formatiune de stanci care seamana cu turnurile unei cetati). Profesorul ne-a aratat calea pe care o vom urma ca sa „cucerim” Cetatea, adica sa ajungem in partea superioara.

Am urcat putin prin padure si am intrat apoi intr-un horn ingust si friabil, dupa care am coborat in valcelul care separa 2 dintre turnurile care alcatuiesc Cetatea Dianei. Am mai urcat putin pe valcel, dupa care am ajuns la Creasta cu Jandarmi (o creasta cu formatiuni stancoase subtiri si ascutite – Profesorul le-a numit jandarmi). Unii dintre noi au urcat chiar pe creasta pentru placerea catararii. Nu au lipsit din meniu nici jnepenii, cu care a trebuit sa ne luptam pe cateva portiuni. Dar am trecut cu bine si de ei si am ajuns pe o bucata de creasta mai domoala, unde am facut pauza de masa.

Am avut o vreme superba (foarte cald – am mers in maieu, ca vara). Frumusetea Craiului era sporita de culorile pastel specifice toamnei. Asistam la o adevarata simfonie de culori, care delecta ochiul si incanta sufletul. La picioarele noastre se asterneau ca un covor padurile cu frunze multicolore.

Inca inainte sa ajungem la intersectia Branei Caprelor cu Padina Popii, eu, Sebi si Marius ne-am aratat dornici de mai multa aventura, asa ca am optat sa mergem pe Braul Cioranga si sa coboram apoi pe la ref. Ascuns, Malul Galben si Izvorul lui Orlovski. Intrarea pe Brau era bine conturata dinspre Padina Popii. Am urmat cateva minute poteca, apoi am urcat spre stanga mai mult decat trebuia, dupa care nu am mai vazut nici o poteca. In acel moment optiunea cea mai buna a fost sa iesim in creasta (eram foarte aproape), sa urmam creasta pana la Vf. Ascutit, iar de acolo sa intram pe firul superior al Braului Cioranga. Mergand noi pe creasta, am avut la un moment dat surpriza si bucuria sa ne intalnim cu Olivia si catelul ei Hush. Stiam de la Sebi ca sambata vine si Olivia in Crai si ca ar intentiona sa faca Braul Cioranga. Dar iata ca ne-am intalnit cu ea in creasta. Dupa o scurta discutie, in care ea ne-a informat ca s-a intalnit si cu Sandu pe Vf. Ascutit, ne-am continuat fiecare drumul.

Am facut o scurta pauza pe Vf. Ascutit si am luat-o apoi la vale pe ramura superioara a Braului Cioranga. Mare mi-a fost mirarea sa aud putin mai jos vocea lui Sandu, pe care am recunoscut-o imediat. L-am strigat si l-am salutat. A fost si el foarte incantat sa ma vada si mi-a spus „trebuie sa venim in Crai ca sa ne intalnim, in Brasov nu prea avem timp !” Pana la urma faptul ca am ratacit traseul si am urcat in creasta a fost benefic: asta m-a ajutat sa ma intalnesc cu doua persoane cu care nu am avut timp sa ma vad in ultimele luni. I-am explicat peripetiile noastre cu Braul Cioranga. Intrucat tocmai ajungeam la jonctiunea dintre firul superior si firul inferior (pe care ar fi trebuit sa venim noi dinspre Padina Popii) al Braului Cioranga, Sandu a avut amabilitatea sa ne arate poteca firului inferior, care se poate pierde la un moment dat daca nu stii bine reperele.

Am mai coborat o vreme impreuna cu Sandu si turistii pe care ii ghida el. Sandu a gasit la un moment dat o fosila, pe care a luat-o pana la urma Sebi ca sa i-o dea lui Cornel, prin care sa ajunga la Muzeul Antipa pentru datare. Dupa ce am trecut de intrarea in Canionul Cioranga (in fata caruia m-am oprit cateva minute si am rememorat tura faina din 12 iulie), eu, Sebi si Marius am luat-o mai repede la vale. Am ajuns imediat la refugiul Ascuns (sau Sperantelor), dupa care am coborat pana la Malul Galben. Ne-am grabit pentru ca nu voiam sa ne prinda noaptea prin padure la coborarea de la Malul Galben. Pe ultima portiune de padure eu am grabit un pic pasul si am ajuns la cabana (casa Vlad) in jur de ora 19. Baietii au ajuns si ei la scurt timp dupa mine. Dupa o masa copioasa si cateva discutii pe marginea peripetiilor de pe Braul Cioranga, ne-am retras toti la somn pentru ca a doua zi (duminica) ne astepta o alta aventura.

Va invit acum sa vedeti pozele.

Această prezentare necesită JavaScript.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: