Publicat de: Andra Bunea | 02/01/2018

3 in 1 sau cum am petrecut pe munte sfarsitul lui 2017 si inceputul lui 2018

De ce 3 in 1 ?! Pentru ca am iesit pe munte 3 zile la rand, insa voi scrie un singur raport de tura ! Dar sa incep cu inceputul: traditiile bune trebuiesc respectate ! Printre acestea se numara si obiceiul meu de a iesi pe munte in ultima zi din an si/sau in prima zi din noul an. Anul acesta am reusit sa ies in ambele. Nu voi povesti cu lux de amanunte pentru ca ar fi multe de spus si poate vreti sa petreceti in alt mod anul 2018 🙂

Sambata 30 dec. am urcat in Bucegi pe V. Coltilor impreuna cu Mihai (alias Jabon), Marius si Sile. Valea era acoperita aproape complet cu zapada. Doar prima saritoare era partial descoperita, insa am reusit s-o cataram fara asigurare. A doua saritoare (cea cu scarita) nu se mai vedea. Am depasit-o fara dificultate. Zapada a fost in cea mai mare parte bine consolidata. A fost o placere sa urc aceasta vale in compania baietilor, care au fost plini de inspiratie si umor. La un moment dat Sile a transmis live pe FB un episod in care Jabon incerca sa spuna Plugusorul (insa nu prea il stia), in timp ce eu urcam neabatura in sistem 4×4 undeva in fundal !! 🙂 Vremea a tinut cu noi: in timp ce peste Brasov a domnit ceata intreaga zi, noi am avut parte de soare si vant moderat. Odata ajunsi in Strunga Coltilor (unde se termina valea), am facut o scurta pauza de masa si poze, apoi am coborat in rapel spre V. Galbenele. Ne-am miscat foarte repede si pe Galbenele pentru ca zapada era excelenta.

Duminica 31 dec. am mers din nou in Bucegi, de data asta numai cu Sile, cu intentia de a urca Hornul Coamei. L-am vazut sambata din Strunga Coltilor si ne-a placut cum arata, asa ca ne-am dorit sa-l parcurgem a doua zi. Prognoza anunta vreme buna, insa la fata locului am avut parte de o surpriza de proportii: vant puternic si furtuna de zapada in partea superioara a V. Galbenele. Am incercat sa infruntam vijelia, in speranta ca sus (in horn) vom da de vreme mai buna; dar pe masura ce avansam, ne apropiam tot mai mult de ochiul furtunei. Mai aveam vreo 10 minute de urcat pana la intrarea in Hornul Coamei, insa am renuntat pentru ca vantul batea prea tare si nu mai vedeam nimic. In plus, eram constienti de riscul de avalansa: vantul adusese in firul vaii multa zapada din platou si de pe versanti; zapada curgea efectiv la vale pe langa noi. In aceste conditii, ne-am dat seama ca nu are rost sa insistam, asa ca am facut cale intoarsa. Ca sa nu coboram chiar asa de repede, am facut o scurta incursiune pana la intrarea in V. Alba, pe care Sile nu o mai vazuse pana acum. Am admirat Albisoarele si apoi ne-am retras spre Busteni.

Luni 1 ian. 2018 am facut o tura mai lejera, intrucat Sile si Adi (un amic de-al lui Sile) trebuiau sa plece spre casa seara. Am plecat pe traseu tarziu (in jur de 11:00). Nu era timp de ceva serios in Bucegi, insa nici o simpla plimbare de 2-3 ore nu ne-ar fi multumit. Solutia perfecta a fost sa urcam “fata nordica” a Pietrei Mari ! Este vorba despre Valcelul Dracului, care urca abrupt spre varful Piatra Mare. Intrucat acest valcel este expus nordic, ma amuz sa-l numesc “fata nordica” a Pietrei Mari ! Am profitat de ocazie si le-am aratat baietilor Canionul 7 Scari, pe care ei nu-l mai vizitasera pana acum. Odata iesiti din canion, am mai mers vreo 10 minute pe banda galbena, dupa care am urmat valea care se contureaza la dreapta. La inceput este lina, insa pe masura ce urci, aceasta devine tot mai abrupta si mai salbatica. Nu am putut sa urmam efectiv firul vaii (asa cum am facut cu alte ocazii) pentru ca zapada era moale. Am decis sa urcam pe versantul din stanga si sa tinem muchia pana sus. In partea superioara era foarte multa zapada (ne venea uneori pana la brau), asa ca am fost nevoiti sa innotam ca sa avansam. Dupa 4 ore si 10 minute de la plecare am ajuns pe varf. Perseverenta ne-a fost rasplatita cu un peisaj panoramic superb. Sus era soare, in timp ce peste Brasov era ceata. Dupa vreo 10 minute am pornit spre cabana Piatra Mare si am continuat apoi pe banda rosie pana la Dambul Morii. Am fost foarte rapizi la coborare, astfel ca la ora 17 eram inapoi la masina. A fost un traseu fulger (6 ore), dar foarte concentrat. Desi lupta cu zapada a fost grea, mi-a placut atmosfera de iarna autentica de care am avut parte. Faptul ca am terminat repede a fost un avantaj pentru baieti, care au putut sa ajunga devreme acasa.

Cam asta este povestea celor 3 ture. Cred ca am reusit sa scriu cel mai scurt raport de tura din viata mea ! Insa nu cred ca o sa ma tina prea mult 🙂

Iata cateva poze si filmulete realizate in cele 3 zile.

Această prezentare necesită JavaScript.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: