Publicat de: Andra Bunea | 24/10/2021

Brana Acelor din Cerb pana in Morar (22 oct. 2021)

Nu am mai iesit pe munte din 10 septembrie. Fie nu m-a ajutat vremea, fie am fost ocupata (a sosit sezonul ghebelor !). Insa vineri 22 oct. eram libera si doream sa profit de vremea buna care se anunta. Am vrut sa refacem echipa ultimelor escapade din Bucegi (eu, Marian si Cristi), insa Marian nu putea veni de data asta. Din fericire Cristi a fost liber, asa ca am avut cu cine sa fac echipa.

Alegerea traseului nu a fost o decizie usoara. Stiam ca a nins pe munte, asa ca ma intrebam pe care vale sa urcam ca sa nu fie nevoie de coltari. Cu o zi inainte de tura m-am uitat la Bucegi cu binoclul si am observat ca toate vaile expuse nordic aveau zapada in partea superioara. V. Costilei era curata, insa stiam ca Marian isi doreste s-o urce, asa ca am exclus-o ca sa o facem odata cand poate veni si el. In aceste conditii, singura varianta care mi se parea convenabila era Brana Acelor din Cerb pana in Morar. Am vazut ca e un pic de zapada pe partea nordica a Acului Mare, dar asta nu ar trebui sa ne puna probleme. Insa prezenta zapezii pe fata nordica a Morarului a fost un semnal clar ca avem nevoie de bocanci de iarna. Cu bocancii am mers si ne-au fost de mare ajutor.

Am plecat de la Gura Diham la ora 8:00. Am urcat pieptis prin padure pana in poteca marcata cu banda galbena (care vine dinspre Plaiul Fanului), apoi am facut dreapta si am mers pana in Poiana Costilei. De acolo mai departe tot pe banda galbena, adica in sus pe V. Cerbului. Peisajul pastelat ne umplea de admiratie. Muntele are un farmec aparte toamna, de aceea prefer sa fac mai mult ture de peisaj decat ture tehnice in aceasta perioada.

Am mers intr-un ritm bun, asa ca dupa 2 ore si un sfert eram in punctul unde se iese din firul vaii Cerbului, se face dreapta si se urca spre intrarea in Brana Acelor. Am preferat sa urcam pana la peretele stancos si sa facem pauza acolo. Intre timp aparuse soarele, care ne mangaia binevoitor cu razele lui calde. Eram atat de fericiti sa fim din nou pe munte, si nu oriunde, ci intr-un loc de unde vedeam Releul de pe Costila, versantul nordic al Costilei, o parte din platou si Cerdacul. 

Soarele si vremea buna au continuat sa ne insoteasca pe toata partea sudica a Branei Acelor (cea care e deasupra V. Cerbului). Ne-am intalnit cu 3 grupuri de capre (in total sa fi fost vreo 20-25). La un moment dat caprele erau deasupra noastra si se uitau la noi precaute, nestiind ce sa faca. Eu am vrut sa traversez o zona expusa si nu eram foarte atenta la capre. Dar ce m-a facut sa ma opresc a fost zgomotul pietrelor in cadere. Am ridicat ochii si am vazut atunci vreo 4-5 capre care coborau in viteza si care au trecut exact prin locul pe unde voiam eu sa traversez. Bineinteles ca le-am acordat prioritate !!

Dupa o ora si un sfert de mers pe brana am ajuns la baza Acului Mare, unde am facut o pauza de masa consistenta (era de-abia 12 si un sfert). La picioarele noastre se afla Creasta Ascutita, pe care am coborat pe 21 august, cand am facut Brana Acelor cu intrare din Morar. Cand am ajuns pe Creasta Ascutita, s-a schimbat complet vremea: a inceput sa bata vantul, care ridica fuioare de nori. Dintr-o data Costila a disparut in ceata. 

Pe partea cealalta (spre Morar) inca mai era putina vizibilitate, asa ca am facut repede cateva poze. Dar apoi cerul s-a inchis si aici si am parcurs in ceata cea mai mare parte a bratului nordic al Branei Acelor (cel de pe partea Morarului). Pe partea nordica era alt anotimp: la baza Acului Mare era zapada continua (10-15 cm) pana la intersectia cu Rapa Mare, apoi zapada sporadica. Am traversat cu mare atentie si am trecut cu bine. Din fericire, zapada era buna (intarita, dar nu inghetata), asa ca bocancii de iarna si-au facut treaba cu brio. 

Am fost vrajiti si aici de peisaj: culorile toamnei imbracau creasta Balaurului intr-o haina pestrita care o faceau sa para mai prietenoasa. In jur de 13:30 am ajuns deasupra vaii Morarului, loc in care poteca de Brana Acelor se pierde undeva in jnepeni. Am decis asadar sa coboram in zigzag spre locul de unde am urcat pe 21 august spre brana. In jur de ora 14 eram deja in firul Morarului. Coborarea pe Morar nu ne-a pus deloc probleme (nu era zapada). Dupa ce am iesit in traseul marcat cu triunghi rosu, am mai mers putin, apoi am facut stanga spre fostul refugiu Coltii Morarului si am coborat pe traseul nemarcat.

La ora 16:10 eram inapoi la masina, foarte incantati de tura superba de care am avut parte. Am recunoscut amandoi ca suntem atat de binecuvantati ca putem merge pe munte si ca putem sa ne bucuram de frumusetea lui extravaganta, mai ales in sezonul de toamna.


Responses

  1. inregistrezi track -ul turei ? m-ar interesa si pe mine . Foarte frumoase culorile toamnei


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: