Asa cum povesteam in jurnalul precedent, pe 7 oct. eu, Cristi si Marian am urcat din Morar spre creasta Balaurului cu intentia de a explora Brana Mare a Bucsoiului (BMB) pe versantul estic al Bucsoiului Mic. Am mers atunci pana la intersectia cu valcelul Portitelor, dupa care ne-am intors pentru ca nu am gasit o cale de acces mai departe.
Intre timp, Razvan M. (un urmaritor al blogului meu si bun cunoscator al zonei) mi-a trimis copia a 2 harti marca Emilian Cristea cu traseele de pe Bucsoiu. Am pus cele 2 harti in galeria foto. Intr-una din ele se vede ca BMB trece in apropiere de Turnul cu Jnepeni (TJ) de pe valea Bucsoiului. Aceasta „descoperire” mi-a fost de mare folos pentru ca aveam acum un reper sigur pentru gasirea BMB. I-am trimis hartile si lui Cristi si am convenit ca data viitoare sa cautam BMB cu plecare de la TJ. Asta insemna sa urcam pe v. Bucsoiului pana la TJ, ceea ce lui Cristi ii suradea foarte mult pentru ca nu mai urcase pe v. Bucsoiului.
Intrucat toamna inca ne rasfata cu temperaturi placute, i-am propus lui Cristi sa continuam explorarea inainte de schimbarea orei. Prin urmare, sambata 29 oct. am lasat masina la Gura Diham si am pornit pe traseu la 7:35. Am urcat pe banda rosie pana la Pichetul Rosu (via Poiana Izvoarelor), apoi am continuat spre poiana Bucsoiului. De mentionat ca era lume multa in Bucsoiu la acea ora (ne-am intersectat cu 2 echipe, a treia era deja in fata noastra, iar cand urcam deja pe vale, am mai vazut o persoana care urca singura spre vf. Bucsoiu).
Am ajuns la intrarea spre v. Bucsoiului in jur de 9:30. Dupa o scurta pauza, am pornit in sus. In treimea inferioara, v. Bucsoiului este destul de accesibila (mergi mai mult pe bolovani). Apar apoi saritorile, pe care le-am catarat la liber, cu exceptia uneia, pe care am ocolit-o pe hornul pamantos din stanga ei. De mare folos ne-au fost acolo pioletii din dotare, pe care i-am luat cu noi pentru a-i folosi pe portiunile inclinate ale branei. Pioletii s-au dovedit a fi vitali: atat pe hornul pamantos care ocolea saritoarea, cat si pe brana.
Dupa aproximativ o ora de urcare pe v. Bucsoiului am ajuns la Turnul cu Jnepeni (TJ). In firul vaii, chiar la picioarele turnului, se afla un bolovan mare de zapada ramas din iarna precedenta. Iata deci ca in Romania se formeaza ghetari ! Am gasit un bolovan imens de gheata si pe v. Alba in august. TJ este foarte fotogenic, asa ca am facut o pauza acolo pentru poze, un scurt video si observarea versantului opus (continuarea branei spre Fata Bucsoiului, pentru care nu am mai avut timp sambata; ramane pe alta data).
Am identificat imediat brana, care vine dinspre versantul estic al Bucsoiului Mic, trece peste saua de langa TJ, coboara apoi in firul vaii Bucsoiului si continua pe partea cealalta (spre Fata Bucsoiului). Cu ajutorul hartii am inteles ca de acolo avem de coborat putin, de traversat valcelul Grohotisului, de coborat din nou, apoi de urcat, dupa care intersectam cele doua fire ale valcelului (vlc.) Portitelor.
Insa realitatea din teren nu era la fel de clara. Poteca se pierdea destul de repede si nu prea stiam cat avem de coborat pana la traversarea vlc. Grohotisului. Am cam balaurit in zona aceea pentru ca mai multe variante pareau posibile. Am reusit pana la urma sa traversam vlc. Grohotisului, dupa care am incercat sa gasim o cale de acces spre vlc. Portitelor. Zona era destul de accidentata. Am mai coborat putin, dar terenul era la fel de accidentat.
Cristi a avut geniala idee de a da navigare pe trackul de data trecuta si a descoperit ca suntem foarte aproape de locul in care ne-am oprit atunci: „Suntem doar putin mai jos !” a exclamat el. Prin urmare, am decis sa cautam o cale de acces mai sus. Am urcat inapoi de unde incepusem coborarea, apoi inca vreo 15 minute in zig-zag pe fetele de iarba si jnepeni.
La un moment dat, am observat spre stanga o urma de poteca. M-am dus acolo si am vazut o poteca printre jnepeni, care traversa firul secundar al vlc. Portitelor. Am recunoscut zona in care ne-am oprit data trecuta. L-am chemat si pe Cristi ca sa-i impartasesc bucuria gasirii unui loc de trecere. De acolo am mai coborat putin si am ajuns la firul principal al vlc. Portitelor.
Incredibil ! Eram in locul unde data trecuta m-am dus eu in explorare, in timp ce baietii m-au asteptat. Doar ca atunci, dupa ce am traversat firul principal al vlc. Portitelor, eu am luat-o in sus printre jnepeni, apoi m-am blocat, in timp ce poteca merge mai intai spre dreapta si apoi urca. Bingo ! Am reusit asadar sa facem jonctiunea cu traseul de data trecuta. Ne-am bucurat ca doi copii. Cristi mi-a spus ca este coplesit de euforia acestei descoperiri.
Dupa ce am traversat firul principal al vlc. Portitelor, Cristi a exclamat: „Suntem pe track !” Ne-am oprit sa facem 2 momai, apoi am decis sa continuam spre creasta Balaurului si sa lasam pe alta data explorarea BMB spre fata Bucsoiului. Am ajuns la „capul Balaurului” (portiunea stancoasa de pe creasta, pe langa care trece poteca) la 14:10. Pe partea cealalta a crestei (spre Morar) era soare si cald, asa ca ne-am rasfatat cu o pauza generoasa la soare.
Am pornit la vale in jur de 14:50 si am coborat pe la poiana Timbal. Am ajuns inapoi la masina in jur de 16:30 (asta inseamna un traseu de 9 ore), plini de entuziasm si de satisfactie. Am reusit sa descifram cel putin partial enigma BMB ! Ramane sa o descifram si in sensul celalalt. Dar acum avem un reper sigur (TJ), pornind de la care putem continua explorarea.
Intrucat trackul ridicat de Cristi sambata este un pic cam „jumulit” datorita incercarilor noastre de a gasi o cale de traversare, am decis sa mai facem o data traseul in acelasi sens (daca se poate, tot in toamna asta) si sa-l luam cu noi si pe Marian, care nu a putut veni de data asta (plus alti prieteni pasionati si interesati).
Urmeaza asadar un nou episod din seria „explorarea BMB”. Prin urmare, stay tuned ! Pana atunci, va invit sa admirati peisajele superbe de care am avut parte sambata. Toamna ne-a rasfatat cu imagini colosale. Asa cum am mai spus, muntele da dependenta. Cum sa nu devii dependent, cand ai parte de o asemenea frumusete ?!
Trackul de sambata:
https://connect.garmin.com/modern/activity/9879076589?share_unique_id=14
Andra Bunea 
Hey
Munții Noștri dă o potecă care urcă pe stânga văii dintre Valea Bucșoiu și Valea Rea și duce între Saua Brâna Caprelor și șaua Mălăiești. O porțiune urmează valea Rea în partea superioară. O scurtătură la traseul marcat.
Nu am intrat pe ea când am fost în zonă. Ce știi ?
By: Daniel Mihăilescu on 31/10/2022
at 14:04
Salut Daniel,
nu stiu despre care vale vorbesti. Am avut ocazia sa urc toate valcelele de pe fata Bucsoiului. Poze cu ele si denumirea data de mine gasesti aici:
Pornind de la harta mea improvizata, care ar fi valea la care te referi tu ?
P.S. Nu folosesc aplicatia Muntii Nostri.
By: Andra Bunea on 31/10/2022
at 14:36
Bravo! Foarte buna ideea cu marcarea branei cu momai
By: razvan on 31/10/2022
at 21:24