Publicat de: Andra Bunea | 21/06/2013

Catarare pe Tampa – Diedrul (5b) cap de coarda

Am reusit astazi un obiectiv important si mult dorit: am catarat cap de coarda traseul Diedrul de pe Tampa. Acest vis s-a nascut pe 12 mai (a se vedea RT-ul https://andrabunea.wordpress.com/2013/05/12/catarare-pe-tampa-reloaded-12-mai-2013), cand am urcat pe Diedrul in mansa ca sa-l descopar. Am avut apoi o tentativa de a-l catara cap de coarda pe 1 iunie, dar am renuntat atunci pentru ca stanca era uda in jumatatea superioara (plouase cu o zi inainte). Astazi a fost ziua perfecta pentru Diedrul: a fost foarte cald in ultimele zile, asa ca stanca era uscata, numai buna de catarare.

Am stabilit inca de ieri cu Iosif si cu Sebi sa iesim azi la catarare pe Tampa. In jur de 18:30 am ajuns la perete si am desfasurat materialul. Sebi m-a asigurat in timp ce atacam cu mult entuziasm Diedrul in cap de coarda. Am urcat la liber prima parte, adica pana in punctul unde traseul iese din diedrul natural al peretelui si o ia la stanga. In fisura aceea (sau diedru) nu sunt spituri sau verigi, asa ca nu se poate asigura. Prima asigurare se afla dupa ce traseul o ia la stanga. Am incercat sa asigur acel spit, dar nu ma simteam deloc in siguranta. Tot uitandu-ma in jur ca sa-mi pregatesc mai bine miscarile, am vazut mai sus spre dreapta o veriga, care face parte din alt traseu. Am asigurat acea veriga (ceea ce mi-a dat o mai mare siguranta) si am putut astfel sa abordez cu mai mult curaj trecerea dificila spre stanga pentru a ajunge la primul spit de pe Diedrul. Urmatoarele 2 spituri s-au dovedit cel putin la fel de dificile. Am avansat mai mult la echilibru, lipita de stanca si rugandu-ma neincetat ca sa-mi inving teama. Am simtit intr-adevar teama, dar am stiut ca trebuie sa lupt cu ea pana va ceda. Asta s-a si intamplat: am reusit sa raman calma si sa execut cu precizie miscarile necesare. Am asigurat apoi cea de-a patra si ultima veriga (se afla inainte de intrarea in mini-grota); de acolo pana la top nu mai era nici o asigurare. A trebuit sa ma strecor cu grija prin mini-grota, dupa care a fost foarte simplu sa ajung la top. Sebi s-a oferit sa stranga el buclele cand urca in mansa, asa ca am pus coarda in reverso si am coborat usurel in rapel.

Imediat ce am ajuns la sol mi-am exprimat entuziasmul de a reusi acest 5b in cap de coarda. Este un traseu foarte frumos, dar si dificil. Am simtit ca mi-a intins nervii la maxim si m-a facut sa-mi depasesc limitele. Dar tocmai asta imi place la escalada. Asa cum le-am spus baietilor la coborare, biruinta a fost in primul rand de natura psihica (s-a jucat totul in mintea mea inainte de a avansa pe stanca). O spun din nou cu toata convingerea: escalada este in primul rand un sport al mintii, care necesita mai mult curaj si echilibru psihic decat forta muschilor. Bucuria mea de a realiza acest traseu a fost dubla: in primul rand pentru ca am reusit sa catar un 5b cap de coarda si in al doilea rand pentru ca nu am cazut in coarda. Ca de obicei, asigurarea realizata de Sebi mi-a fost de mare ajutor. Ii multumesc de asemenea lui Dumnezeu pentru protectia acordata, fara de care nu as fi realizat acest traseu in cap de coarda.

Dupa mine s-a dat Iosif in mansa pe jumate de traseu. A renuntat apoi pentru ca nu prea avea antrenament, dar si pentru ca se apropia ploaia (se adunasera cativa nori amenintatori si incepuse sa tune si sa fulgere). S-a dat apoi Sebi, care a strans si buclele de pe traseu. Sebi a trecut cu bine de toate obstacolele si s-a bucurat foarte mult de spectacolul naturii vazut de la inaltime (ne-a povestit ce frumos se vedeau fulgerele in Postavaru). Incepuse sa ploua, dar pe el nu l-a deranjat asta. Si-a pus tacticos coarda in reverso si a coborat in rapel. Cand a ajuns la sol, chiuia de bucurie si spunea ca i-a placut sa termine acest traseu pe ploaie.

A trebuit apoi sa strangem rapid lucrurile pentru ca ploaia nu glumea. Din fericire, ne aflam la adapostul copacilor si nu ne-a udat foarte tare. Am plecat spre Racadau, chiar daca inca mai ploua. Piatra Mare nici nu se mai vedea din cauza ploii. Am ajuns acasa cu bine si plini de entuziasm pentru tura de astazi. Maine urmeaza o alta tura, de data asta in Piatra Mare (Bunloc – Pestera de gheata – cabana Piatra Mare – Vf. Piatra Mare – Tamina – Timisul de Sus), asa ca ma opresc aici cu povestitul.

Enjoy the pictures:

Această prezentare necesită JavaScript.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: