Publicat de: Andra Bunea | 29/06/2013

Catarare la Sf. Ana – Sinaia (29 iunie 2013)

Aveam de gand de ceva timp sa ajung din nou la catarare la peretele Sf. Ana de la Sinaia. Stiam ca si Olivia isi doreste asta, dar n-am gasit pana acum momentul potrivit. Printr-un concurs de imprejurari favorabil, am reusit sa ajungem acolo astazi. Initial voiam sa ies weekendul acesta in Piatra Craiului, dar vremea se anunta ploiasa in Crai, si la fel si in Bucegi. In schimb, la Sinaia se anunta senin, cu risc mic de precipitatii. Asa ca am decis sa mergem la Sinaia. Pentru cei care nu cunosc, la peretele Sf. Ana se ajunge asa: se merge pe drumul spre cota 1.400 si cu vreo 6 km inainte de cota, se intra pe un drum forestier la dreapta (este acolo un indicator „Catre Stana Regala”). Se urca pe acel drum forestier cam 1 km, apoi se face la stanga un alt drum forestier si o parcare mica. Se trece de o bariera si se mai merge inca vreo 500 m pana la peretele de catarare.

Nu mai fusesem la peretele Sf. Ana din 30 aprilie 2012, iesire la care au participat atunci Olivia si Iosif. Astazi ni s-au alaturat Sebi si Marian, care au fost incantati sa descopere aceasta locatie. Am beneficiat de asemenea de asistenta un pic cam galagioasa a lui Hush, cainele Oliviei 🙂 Ca si anul trecut, ne-am catarat la peretele care se numeste „Cariera”, unde sunt 3 trasee usoare (nivel 5a); de la stanga la dreapta este vorba de traseul albastru, traseul galben si traseul rosu. Traseul rosu este cotat 5b in cartea lui Ciprian Draghici “Rock Climbing in Romania – A climbing guide of Brasov crags”, dar nu este un 5b adevarat. Spun asta pentru ca il compar cu „Diedrul” de pe Tampa (cotat tot 5b), care este mult mai greu decat acest traseu rosu. In fine, desi este putin mai dificil decat celelalte doua, traseul rosu este tot un traseu usor, foarte accesibil pentru incepatori.

De-abia ne instalasem noi la peretele Cariera, ca au sosit imediat si alti amatori de catarare. Nu e de mirare – vremea frumoasa atragea multa lume dornica de miscare. Am hotarat sa ne apucam de treaba. Am scos materialul si am constatat cu stupoare ca de data asta am uitat acasa saculetul cu buclele, caraba si reverso. Spun de data asta, pentru ca pe 30 aprilie anul trecut am uitat acasa hamul. A trebuit atunci sa ma intorc dupa el la Brasov, pentru ca nu ne puteam catara cu un singur ham (al Oliviei). Din fericire, astazi nu a fost nevoie sa ma intorc acasa dupa bucle pentru ca se putea pune coarda in mansa de sus pe toate traseele. Caraba si reverso aveau Iosif, Olivia si Sebi, asa ca puteam sa ne apucam de treaba.

Am pus mai intai coarda pe traseul albastru. S-au dat pe rand Olivia, Iosif, Sebi si Marian. Traseul nu punea mari probleme, insa intrarea era putin mai dificila; daca treceai cu bine de prima treime, continuarea era mult mai usoara. Dupa ce am terminat cu traseul albastru, ne-am mutat mai la dreapta si am pus coarda in mansa pe traseul galben. S-au dat toti pe galben, care li s-a parut mai usor decat albastrul. Probabil chiar este. Intre timp, eu am profitat de amabilitatea unor cataratori din Bucuresti si am urcat cap de coarda pe rosu ca sa fac si eu ceva pe ziua de azi.

Dupa ce am terminat cu galbenul, am decretat pauza de masa. In zona aceea se gaseste o masa metalica pe care am intins si noi proviziile. Dupa masa merge bine o siesta, mai ales ca se dadeau unii pe traseul rosu si trebuia sa asteptam sa termine ei. Sebi si-a adus hamacul si il instalase inca de dimineata la umbra intre doi copaci. In aceasta pauza dupa pauza de masa, am profitat de hamacul lui Sebi si m-am leganat in el vreo 15 minute. A fost foarte agreabil si relaxant. Dupa ce s-a eliberat traseul rosu, m-am dus sus si am pus coarda. S-a dat mai intai Sebi, care s-a descurcat fara probleme. Dupa Sebi urma Iosif, doar ca intre timp a inceput sa ploua in rafale destul de puternice, asa ca am strans coarda ca sa nu se ude. Am asteptat sa se opreasca ploaia, dupa care am pus din nou coarda in mansa. S-au dat apoi Iosif, Olivia si Marian. Toti au simtit ca rosul este mai dificil decat celelelate doua trasee, dar au apreciat provocarea de a face acest traseu.

In pauza in care am asteptat sa se opreasca ploaia, am povestit despre Coltii (sau Acele) Morarului. Marian si-a exprimat dorinta de a face si el Coltii, asa ca l-am pus pe lista pentru urmatoarea iesire pe Acele Morarului (asteptam pentru asta o sambata insorita). Intre timp, am planificat o iesire in Piatra Craiului (la Valea lui Ivan) pentru weekendul viitor in aceeasi formatie ca si astazi. Pana atunci mai este insa o saptamana, care va trece ca de obicei ingrozitor de incet. Doar weekendurile trec mereu mult prea repede !

Enjoy the pictures!

Această prezentare necesită JavaScript.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: