Publicat de: Andra Bunea | 07/07/2013

Inca un pariu cu vremea castigat: Piatra Craiului 6-7 iulie 2013

Inca de cand am adus-o acasa de la Bucuresti pe Suzuka (*) la sfarsitul lui iunie, mi-am propus sa fac o iesire in Piatra Craiului. Voiam sa merg cu ea pana la Plaiul Foii si sa fac un traseu in zona aceea. Am iesit cu Suzuka si saptamana trecuta la Sinaia, dar nu se poate spune ca am facut off-road cu ea (am mers doar vreun 1 km pe drum forestier). Asa ca imi doream sa o scot in off-road sa vad ce-i poate „pielea”. Unde puteam sa vad asta mai bine decat pe drumul dintre Zarnesti si Plaiul Foii, pe care nu-l mai faceam de mult cu Fiesta (fosta mea masina) pentru ca atingea cu scutul de toti bolovanii. Saptamana asta am pregatit-o pe Suzuka cum se cuvine (am dus-o in service, i-am dat jos pragurile pe care le avea cand am cumparat-o) si am pornit frumos spre Plaiul Foii sambata dimineata. Iosif mi-a tinut companie in ceea ce pentru el era ultimul weekend pe munte inainte de intoarcerea in Anglia dupa o vacanta de o luna.

Ni s-au alaturat pe drumul de Plaiul Foii Victor si Cosmin, doi tineri din Brasov care voiau sa urce in Crai pe la Coltul Chiliilor si sa ramana peste noapte la refugiul de langa Vf. Ascutit. Cand i-am vazut cu rucsaci in spate si cu mers hotarat, am crezut ca merg spre Plaiul Foii, asa ca m-am gandit sa-i ajut pana acolo cu transportul. I-am invitat sa urce in masina si i-am intrebat daca merg spre Plaiul Foii. Ei au spus „nu chiar pana in Plaiul Foii, ci mai inainte”. Din vorba in vorba le-am povestit ca noi vrem sa facem un traseu cu plecare din Plaiul Foii: sa urcam pe la izvorul lui Orlovski, Malul Galben, refugiul Sperantelor (sau Fata Padurii), unde aveam de gand sa ramanem peste noapte; ne gandeam apoi sa facem sambata Padina la Calinet, iar duminica Braul Cioranga, dupa care sa coboram pe Padina Popii, refugiul Diana si Valea Ursilor inapoi in Plaiul Foii. Le-am spus ca daca vor, pot sa vina cu noi. Li s-a parut interesant traseul, mai ales ca nu mai fusesera niciodata pe Padina lui Calinet si voiau sa descopere ceva nou, asa ca au venit cu noi.

La Plaiul Foii ne-am facut mai intai plinul cu apa, dupa care ne-am echipat si am pornit pe traseu. La un moment dat i-am intrebat pe Victor si pe Cosmin daca merg de mult timp pe munte. Nu-mi amintesc sa-mi fi raspuns la aceasta intrebare, in schimb mi-au spus ca de vreo 3 luni s-au apucat de catarare, ca merg la sala de la Metrom si ca au iesit si la stanca de vreo doua ori cu cei de la sala. Ba mai mult, il cunosc si pe Luminosu (adica Razvan). M-am bucurat sa aud ca avem cunostinte comune. Asa cum spuneam intr-un RT precedent, lumea alpinistilor este minuscula 🙂

Drumul catre Malul Galben si refugiul Sperantelor a fost destul de anevoios: era cald si foarte multa umezeala (plouase de curand), ceea ce ne facea inaintarea destul de dificila. Dupa o scurta pauza la izvorul lui Orlovski, am atacat hotarati grohotisul de langa malul Galben; am virat apoi dreapta, si am urcat prin padure pana la refugiu. La refugiu am facut pauza de masa (era deja 13 si ceva). Am propus in continuare o urcare pe Padina lui Calinet pana in creasta. Eu mai facusem Padina lui Calinet de doua ori (in noiembrie si februarie), insa de fiecare data la coltari si piolet pentru ca era zapada pe ea. De mult timp imi doream s-o fac vara pe uscat (cu catarare la liber). Acum parea sa fie ocazia potrivita. Victor si Cosmin s-au aratat imediat interesati de idee. Iosif a preferat sa ramana la refugiu si sa se relaxeze, ceea ce mie mi-a convenit de minune pentru ca am putut astfel sa-i las in grija rucsacul meu si sa urc fara bagaj (doar cu sticla de apa si cu aparatul foto in buzunar).

La 13:40 am pornit de la refugiu. Urcarea pe Calinet a fost pentru mine o adevarata incantare. Saritorile sunt foarte accesibile, astfel ca se poate catara complet la liber (fara coarda). Sunt vreo doua-trei saritori mai dificle, dar si acelea pot fi ocolite prin dreapta sau prin stanga. Victor si Cosmin s-au aratat si ei foarte incantati de urcarea pe Calinet. Pe la jumatea vaii a inceput sa ploua, dar din fericire nu torential. Am putut sa ne continuam ascensiunea fara probleme chiar si in conditii de stanca umeda, si asta pentru ca erau prize din abundenta. Valea este deci atat spectaculoasa, cat si accesibila. Am ajuns in creasta la 16:20 (am facut 2 ore si 40 de minute de la refugiu). Se vedea in fata noastra Postavaru, dar era invaluit in niste nori negri si amenintatori. Mi-am luat rapid ramas bun de la baieti si am pornit inapoi la vale pe Calinet ca sa nu ma prinda furtuna. Cred ca furtuna a ramas pe partea cealalta a muntelui, pentru ca pe masura ce coboram pe Calinet, vremea parea ca se indrepta, ba chiar a aparut si soarele la un moment dat. Totusi, pe ultima portiune de traseu a inceput sa ploua marunt. A trebuit sa fiu si mai atenta la coborare pe stanca umeda, dar a fost totul ok. Cand am ajuns la scara metalica, ploaia s-a intetit. M-am rugat la Dumnezeu sa mai tina un pic ropotele pana ajung eu la refugiu. Dumnezeu s-a indurat de mine si mi-a ascultat rugaciunea. In momentul in care am intrat in refugiu, a inceput sa toarne cu galeata. Coborarea pe Calinet mi-a luat fix o ora din creasta si pana la refugiu (am coborat in pas alert de teama ploii). Eram foarte incantata ca am scapat de un dus rece; dar cel mai mult m-a bucurat performanta de a urca si cobora Calinetul in aceeasi zi.

Ploaia a durat vreo jumate de ora, dupa care cerul s-a curatat si a aparut soarele. Iosif se bagase deja in sacul de dormit pentru ca era obosit; in schimb eu am stat mult timp afara si m-am bucurat de caldura razelor de soare la asfintit si de peisajul de vis din Crai. Pe la 20:30 am intrat si eu in sacul de dormit si am dat stingerea. As fi bagat mana in foc ca s-a terminat cu ploaia pe ziua de sambata si ca pana a doua zi nu va mai cadea nici o picatura. M-am inselat insa. Pe la 9 seara a inceput din nou sa ploua cu ropote, insa de data asta ploaia a durat in jur de 2 ore. Imi faceam deja griji sa nu se formeze vreo viitura pe drumul de Plaiul Foii si sa avem probleme la intoarcere a doua zi, dar din fericire temerile mele nu s-au adeverit.

Azi-dimineata (duminica), m-am trezit pe la 7. Afara era frig si ceata. Am mancat si am impachetat, iar pe la 8:30 am plecat pe traseu. M-am bucurat foarte mult sa fac din nou Braul Cioranga la o luna jumate de cand l-am facut prima data cu Sandu si echipa lui (a se vedea RT-ul https://andrabunea.wordpress.com/2013/05/26/braul-cioranga-sau-piatra-craiului-la-superlativ). Intrarea in Canionul Cioranga nu mai era blocata de zapada. Canionul ramane in continuare pe lista mea ca punct de atractie in Crai, dar trebuie sa venim pregatiti cu coarda ca sa-l putem face.

Braul Cioranga nu ne-a pus probleme in prima parte. Apoi a fost un pic mai dificil pentru ca a inceput ploaia. De fapt, am facut cea mai mare parte a traseului pe ploaie si pe ceata. Din fericire, nu a fost o ploaie torentiala, ci una marunta. Cararea era destul de vizibila si marcata des de momai. Totusi, in momentul in care trebuia sa trecem de portiunea expusa (despre care povestesc in detaliu in RT-ul din 26 mai), am ratacit cararea, care se pierdea la un moment dat printre jnepeni. Am vazut ca in zona aceea este hornul care trebuia traversat, insa negasind intrarea pe unde l-am traversat data trecuta, l-am abordat astazi de mai sus. Am avut de coborat o portiune destul de abrupta pe stanca umeda, dar ne-am descurcat pana la urma. Am gasit apoi cararea si trecerea peste horn, care erau mult mai jos decat am crezut eu. A fost singurul loc de pe traseu unde ne-am ratacit putin, dar asta mi-a servit de lectie ca sa stiu data viitoare ca acolo unde carararea se pierde printre jnepeni, ea coboara de fapt si abia apoi traverseaza acel horn ingust.

Am ajuns apoi fara peripetii la scara metalica, montata pe locul fostei scari de lemn. De acolo si pana la intersectia cu Padina Popii (triunghi albastru) am mai facut cam un sfert de ora. La intersectie ne-am oprit pentru o bine meritata pauza de masa. Am continuat pe triunghi albastru si in 2 ore jumate am fost jos. In Plaiul Foii era senin si frumos, insa creasta Craiului era in continuare in ceata. Iosif a ramas la iesirea in drumul forestier cu rucsacii, iar eu m-am dus pana la cabana ca sa aduc masina. Am avut parte si de o mica peripetie, in care Suzuka a ajuns intr-un sant si a ramas suspendata cu o roata in aer; la faza asta eu m-am speriat foarte tare, dar Iosif mi-a spus calm: „este 4×4, iese singura de aici”. Am urcat la volan, i-am activat 4x4H, am accelerat putin si am asistat pentru prima data in direct la minunile pe care le poate face o masina 4×4 ! Am fost foarte incantata de performantele ei. Vorba lui Iosif: „si-a meritat toti banii” 🙂 Am ajuns la Brasov destul de repede si fara alte peripetii. Cand am ajuns in Brasov – ce credeti ?! Ploua ! In concluzie: weekendul acesta ne-am strecurat efectiv printre mai multe rafale de ploaie si am reusit astfel sa castigam din nou pariul cu vremea. Prognoza nu era deloc favorabila – daca ne-am fi luat dupa ea, ar fi trebuit sa stam acasa. Dar nu ne-am luat dupa prognoza si am avut astfel parte de o tura foarte reusita in Piatra Craiului.

(*) Suzuka este numele de alint pe care i l-am dat masinii 4×4 Suzuki Grand Vitara achizitionata recent (second hand). De aproape un an ma tot uitam dupa o masina mai inalta si 4×4 ca sa pot ajunge mai usor la traseele pe care le fac pe munte. Dupa multe luni de cautare si asteptare, am gasit-o in sfarsit pe Suzuka. Sunt deja foarte incantata de ce-i poate „pielea” atat pe asfalt, cat si in off-road.

Enjoy the pictures!

 

Această prezentare necesită JavaScript.


Responses

  1. F fain! felicitari pt masina si sa o stapanesti sanatoasa!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: