Publicat de: Andra Bunea | 19/03/2017

Cei trei A pe V. Poienii – Creasta Ascutita – BMM – V. Cerbului (18 martie 2017)

 „Asaltul” vailor de pe versantul nordic al Morarului a continuat sambata 18 martie cu urcarea in conditii de iarna a V. Poienii (2A). Ideea mi-a venit acum 2 saptamani, dupa ce am urcat Valcelul Tancurilor (VT) impreuna cu Adi si Cosmin. La cateva zile dupa tura pe VT, il intrebam pe Adi: „Daca tot am inceput „asaltul” vailor nordice si am descoperit cum e zapada pe Vlc Tancurilor, mi-as dori sa ajung sezonul acesta si pe „sora” lui din stanga (Valea Poienii). Nu am vazut nici o abordare de iarna pe roclimbs.ro. Cred ca e foarte faina iarna, asa ca am pus-o pe „to do list” din sezonul acesta. Are you interested ?!”

Adi nu mi-a raspuns imediat, dar a luat in considerare propunerea si a inceput sa pregateasca tura. S-a uitat la pozele facute in sept. 2016, cand a parcurs-o pe uscat, cu scopul de a evalua posibilele dificultati in conditii de iarna si pentru a-si aminti unde sunt punctele de asigurare. Sambata trecuta vremea nu ne-a permis sa iesim pe munte, insa pentru sambata asta vremea parea sa fie ok. Asa stateau lucrurile la inceputul saptamanii, insa pe masura ce se apropia weekendul, prognoza devenea tot mai incerta. Erau anuntate precipitatii pentru sambata, desi nu foarte insemnate cantitativ. Eu m-am agatat totusi de faptul ca abia in a doua parte a zilei urma sa ninga putin. In schimb Adi se temea sa nu ploua sub 1600 m si sa intram astfel uzi pe traseu. Asadar, am pus din nou pariu cu vremea – si in cele din urma am castigat 🙂

Vineri dupa-amiaza am discutat cu Adi la telefon detaliile turei de a doua zi. De data asta ni s-a alaturat Alin, asa ca am refacut echipa celor 3 A (Adi, Alin R., Andra) consacrata deja prin incursiunea nr. 2 din Crai. Sambata dimineata la 8:10 am pornit pe traseu de la Gura Diham pe o vreme superba (era inca senin), astfel incat ma intrebam daca nu cumva site-urile meteo au fost virusate de cineva ca sa arate vreme rea pentru sambata ?! In acel moment era greu de crezut ca in cateva ore vor incepe precipitatiile (s-a transmis chiar o informare meteo). Entuziasmul nostru era la cote maxime. Am urcat poteca spre Morar pe o vreme foarte placuta (cald, fara nici un pic de vant). In padure am discutat despre apropiatele alegeri prezidentiale din Franta, despre riscul inerent pe care si-l asuma alpinistii si am fotografiat ghiocei !

Dupa ce am facut stanga spre Morar din poteca marcata cu triunghi rosu, am simtit ca vremea intoarce foia radical. Norii acopereau treptat cerul, iar vantul incepea sa sufle cu putere. Inainte sa ajungem in Poiana cu Urzici, ne-am oprit sa ne echipam intr-un loc in care soarele ne zambea inca printre nori. De acolo aveam un prim plan direct asupra VT si a „sorei” lui din stanga, Valea Poienii (VP). Adi ne-a aratat tancul care marcheaza finalul partii inferioare a VP, dincolo de care se afla VP superioara, care urca pana in Creasta Ascutita (VP Superioara mai poate fi considerata si afluent al VT pentru ca se varsa in acesta). Ne-a spus ca daca sunt probleme si nu putem continua pana sus, ne-am putea retrage in VT si iesi de acolo in Braul Mare al Morarului (BMM). Din VP superioara ne putem retrage de asemenea pe BMM si pe Braul de Mijloc. Eu imi doream foarte mult sa facem valea pana sus ca sa o descopar in totalitate. Ramanea de vazut daca „realitatea din teren” ne va permite acest lucru.

Odata echipati, am mai mers putin pe carare pana aproape de Poiana cu Urzici, dupa care am facut stanga si am intrat in firul din vecinatatea imediata a VT. Am avut de urcat mai intai conul imens de zapada de la baza primei saritori. Erau in jur de 40 cm de zapada proaspata, adusa de vant din partea superioara. Aceasta prima saritoare era infioratoare: verticala, acoperita pe alocuri cu gheata si mult mai inalta decat prima saritoare de pe VT. Din fericire, Alin nu s-a speriat de ea. Asigurat de Adi, a trecut la treaba, in timp ce eu faceam poze. Sfaturile lui Adi (cam pe unde ar fi pitoanele) l-au ajutat sa asigure de 2 ori si sa catere astfel aproximativ doua treimi din saritoare. Alin s-a oprit apoi pentru ca i-au inghetat mainile. A mai continuat putin, dupa care s-a blocat pentru ca nu mai avea prize pentru maini. Ne-a spus ca vede regruparea, dar ca pana acolo mai sunt vreo 2 metri si nu prea are prize. Adi l-a intrebat daca ar avea in ce sa infiga pioletul. Alin a spus ca da, asa ca am pus la cale o „inginerie” alpinistica pentru a-i trimite lui Alin un piolet (plecase fara rucsac si fara pioleti, ca sa nu-l incomodeze in catararea zonei inguste din partea inferioara a saritorii). Odata rezolvata aceasta problema, Alin a ajuns in regrupare si s-a pregatit sa ne asigure pe noi.

Eu am plecat prima cu rucsacul in spate, crezand ca ma voi descurca asa. Am reusit sa ma catar pe maldarul de zapada, de unde am intrat intr-o grota. Urma un pas dificil pe care nu puteam sa-l fac cu rucsacul in spate, asa ca i l-am trimis lui Adi prins de coarda cu o caraba. Nici fara rucsac nu mi-a fost prea usor. Dificultatea consta dintr-o miscare de rasucire pe care trebuia s-o fac pentru a ma pozitiona pe prizele care ma scoteau din grota. Am incercat mai multe variante, dintre care cea mai evidenta era un sprait urias, care mie nu mi-a iesit pentru ca nu sunt suficient de inalta. M-am uitat in jur ca sa descopar prizele. Pana la urma am gasit o priza buna la mana stanga, care imi oferea posibilitatea sa intru pe peretele din dreapta fara acea rasucire dificila. Asta cerea insa prize bune la picioare, care nu sunt prea usor de gasit cand te cateri cu coltarii pe stanca spalata. Prin nu stiu ce minune, am reusit sa ma sprijin pe cateva prize minuscule. Am folosit de asemenea ca priza de mana bucla plasata in al doilea piton si am reusit astfel sa ma ridic pana la locul unde ramasese Alin blocat mai devreme. De jos zona aceea nu parea mare lucru, si chiar m-am mirat de ce sta Alin asa de mult si nu urca mai repede ?! Insa cand am ajuns acolo, am aflat raspunsul: era o zona foarte ingusta, in care de-abia incapeai din profil. In aceste conditii, trebuia totusi sa te ridici, fara prize de maini si de picioare ! M-am „ramonat” putin prin hornul acela, dupa care am scos de la brau un piolet si am reusit sa-l infig in zapada. Din fericire, zapada era buna si a tinut. Am reusit astfel sa ies, am mai urcat putin si m-am asigurat pe dreapta la un copac, unde am „receptionat” rucsacii (al meu si al lui Alin, pentru ca Adi a reusit sa urce cu rucsacul in spate).

Pana sa inceapa Adi catararea, au curs de pe versantul din stanga cativa bulgari de zapada. Nu era ceva insemnat cantitativ, asa ca nu au fost probleme. Cel mai mare „dus” a venit insa cand Adi era deja aproape de Alin. In momentul acela a curs o cantitate mare de zapada chiar pe firul vaii. Am strigat „zapada”, dar Alin si Adi nu aveau unde sa se ascunda – erau chiar in „bataia pustii”. Alin era cu spatele, asa ca a fost mai putin afectat. Insa Adi era cu fata spre firul vaii. Din fericire, a apucat sa se aplece putin ca sa nu ia toata zapada in figura. Zapada a curs la vale printre ei, iar la sfarsit Adi arata ca un Mos Craciun veritabil !! 🙂 Ne-am distrat copios, am facut poze si ne-am vazut mai departe de treaba.

Dupa ce am depasit aceasta prima saritoare, am continuat pe o panta din ce in ce mai mare si printr-o zapada in care ne afundam mai sus de genunchi. Am tinut dreapta pe langa stanci, ca sa ne putem feri in caz ca ar mai curge zapada pe vale, dar si ca sa mai gasim cate un punct de sprijin cu pioletul. Nu dupa mult timp, am ajuns la a doua saritoare: un bolvan incastrat (se vede si de jos), care se depaseste printr-o fereastra din interior. In hornul de sub bolovan Adi a intrat in zapada aproape pana la brau. A regrupat intr-un piton aflat la aer. Al doilea piton era intr-o fisura la vreo 1,5 m mai sus si era acoperit cu putina zapada. Alin a urcat din nou cap si a plecat fara rucsac. A pipait nitel stanca pana a gasit ceva stabil de care sa se tina. L-a intrebat pe Adi daca bolovanul mai mic de sub cel mare este fixat temeinic. Cand a trecut pe langa el, a scos o scanteie mare cu un coltar pe stanca. Grota noastra mirosea bine a cremene. Fata de prima saritoare, asta a fost mult mai usoara si distractiva. Adi a plecat al doilea cu rucsacul in spate, dupa care am urmat eu. Am trimis mai intaii rucsacii, dupa care am urcat fara probleme.

Adi a sugerat sa urcam asigurati urmatoarea portiune pentru ca zona imediat urmatoare era foarte abrupta. El a plecat primul si a asigurat putin mai sus cu un friend. A urmat Alin si apoi eu. Ne-am regrupat mai sus si am continuat apoi pe picioare. Intre timp a inceput sa ninga. Din fericire nu batea vantul, asa ca am avut parte de o atmosfera de iarna superba. Adi si-a exprimat de mai multe ori bucuria ca putem parcurge aceasta vale in conditii 100% hivernale.

Urmatoarea portiune nu a fost dificila din punct de vedere tehnic, insa a fost destul de solicitatanta pentru ca innotam in continuare prin zapada mare. In jur de ora 14:00 am ajuns la tancul care marcheaza sfarsitul VP inferioara. Peisajul era maiestuos: pe stanga era Coltul Ghinturii (cu muchia Ghinturii si valcelul Ghinturii), iar pe dreapta Vlc. Tancurilor cu Coltul Mosului, pe care am avut ocazia sa il admir de aproape acum 2 saptamani.

Din fericire, conditiile erau in continuare excelente, asa ca am decis sa continuam pe VP superioara pana sus. Creasta Ascutita (CA) se vedea deja atat de aproape, incat aveam impresia ca in jumate de ora vom fi sus. Bineinteles ca era o iluzie optica: am mai facut inca vreo 2 ore si jumate pana am pus in sfarsit piciorul pe ea.

VP superioara nu a fost foarte dificila: zapada acoperea in mare parte nenumaratele saritori care trebuiesc catarate vara. Am avut o singura saritoare mai grea, care necesita catararea a doi bolovani. Alin s-a dus cap, a regrupat mai sus cu un anou dupa o piatra si l-a asigurat apoi pe Adi. Odata ajuns langa Alin, Adi a pus un friend la 1 m deasupra asigurarii lui pentru back-up; dupa aceea m-au asigurat pe mine. Mai departe au mai fost cateva hornuri care puteau fi catarate la liber.

Pe masura ce ne apropiam de CA, norii puneau tot mai mult stapanire pe vale in urma noastra. La un moment dat ne-am uitat in spate si nu mai vedeam nimic: eram inconjurati complet de ceata. Am ajuns pe Creasta Ascutita la 16:45. Dupa traditionala poza de grup, in care nu se vede nimic din peisaj, am mers pana la baza Acului Mare si am facut o pauza de masa si rehidratare. Ca optiune de retragere in acel moment nu ne mai ramanea decat sa coboram CA si sa urmam BMM pana in V. Cerbului. La 17:05 am pornit la vale, iar dupa 35 minute eram in BMM. Era 17:40 si inca mai credeam ca -daca ne grabim- Adi va putea prinde trenul de 19:50. Insa zapada nu era de aceeasi parere. Coborarea pe BMM si apoi pe V. Cerbului a fost ingreunata mult de starea zapezii (mare si apoasa). Se formau tot timpul bolovani de zapada sub coltari, care ne faceau inaintarea dificila. In aceste conditii, am decis sa nu mai alergam la vale pentru ca oricum nu ne-am fi incadrat in timp, si pe deasupra riscam sa ne si accidentam.

Am coborat asadar agale pe Cerb si am ajuns la Gura Diham la 20:30. La un moment dat (eram deja in padure) am constatat ca zapada s-a transformat intr-o ploaie marunta si deasa, care ne-a tinut companie pana la masina. Dar de-acum nu mai conta. Eram fericiti ca am putut sa urcam valea pana sus. Am reusit sa fentam prognoza si sa ne bucuram de un traseu de mare exceptie. Vorba lui Adi: „asta e un traseu pe care il faci o data in viata”. In plus, faptul ca a nins o buna parte din traseu a sporit si mai mult farmecul turei: am simtit ca e iarna mai mult decat in toate turele pe care le-am facut pana acum in acest sezon. I-am multumit din nou lui Dumnezeu pentru protectia Lui impecabila.

Iata ca am reusit sa scriu din nou un jurnal kilometric 🙂 Erau insa asa de multe de povestit, incat nu prea am avut incotro. Si inca n-am povestit toate detaliile !! La fel de greu mi-a fost sa aleg din multitudinea de poze (vreo doua sute si ceva de fiecare) pentru galeria foto. Sper totusi ca am facut o alegere buna, care va va permite sa reconstituiti vizual parcursul turei si sa va bucurati de ea in mod virtual.

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: