Publicat de: Andra Bunea | 10/11/2013

Valea Comorilor si Brana lui Raducu (9 nov. 2013)

Vorbisem cu Cornel inca de la inceputul saptamanii sa facem o vale sudica cu plecare din Busteni. L-am anuntat si pe amicul din Bucuresti pe care l-am cunoscut in iesirile recente din Crai, care mi-a confirmat ca va veni sambata impreuna cu sotia lui. Ne-am dat intalnire la ora 9:00 in Busteni la telecabina. Am lasat masina mai sus de telecabina, pe drumul forestier care duce spre intrarea in Jepii Mici. Vremea era din nou superba. Ne felicitam ca am ales sa petrecem aceasta zi pe munte. Cornel a fost ghidul nostru (el cunoaste foarte bine aceasta parte a Bucegilor).

Ca sa intram in traseu, am pornit spre Jepii Mari si am mers cam jumatate de ora in aceasta directie. Am trecut mai intai de intrarea in Valea Seaca dintre Clai (prima pe dreapta – incepe exact acolo unde traseul marcat cu triunghi albastru face o curba de 90 grade spre stanga). Noi am mai mers putin si am ajuns la un podet de lemn. Imediat dupa acest podet era intrarea in valea pe care dorea Cornel sa o facem: Valea Comorilor. Mi-am adus aminte ca am facut-o acum vreo 6 ani cu Razvan. Atunci am facut-o pe uscat (era vara) si nu mi s-a parut prea dificila. Acum era insa destul de umeda, asa ca pot spune ca e ca si cum am facut-o pentru prima data.

Dupa vreo 20 minute de mers, se desprindea in dreapta noastra o alta vale. Cornel si amicul din Bucuresti au mers sa vada daca este accesibila. Nu era accesibila (se termina cu un perete vertical, pe care nu aveai cum sa-l treci). Am continuat deci tot pe Valea Comorilor. Dupa inca vreo 10-15 minute, se desprindea la stanga o alta vale. Cornel ne-a spus ca este firul secundar (sau Comorilor 2). Din acest fir secundar se desprindea mai sus inca un fir (Comorilor 3). Am avut ocazia sa „inventariem” toate aceste variante ale Comorilor din Brana lui Raducu. Noi am continuat sa urcam pana sus pe firul principal sau Valea Comorilor 1.

Pe masura ce inaintam, valea devenea tot mai ingusta iar saritorile tot mai inalte si mai spalate. Cornel avea la el o coarda, iar eu aveam cordelina, hamul si o caraba. Toate acestea ne-au fost de mare folos ca sa depasim cateva  saritori umede si spalate. Cornel cunostea bine aceasta vale (o mai facuse de cateva ori). El urca primul, punea coarda si apoi ne asigura pe noi. Daca nu ne-ar fi asigurat cu coarda, nu am fi putut trece (nici macar eu). Am mai catarat si eu cateva saritori la liber, dar pe cele mari nu am putut sa le catar si am avut nevoie de coarda.

In jur de 15:30 am ajuns in Brana lui Raducu. De acolo aveam doua variante: sa mergem la dreapta catre Hornul cu Flori, sa escaladam acest horn si sa iesim apoi in platou, dupa care sa coboram pe Jepii Mari. Aceasta varianta necesita inca mult de mers si am fi riscat sa ajungem in platou abia la ora 18. Daca mai adaugam inca 3 ore de coborare, asta insemna sa fim inapoi in Busteni la ora 21. Daca am fi fost numai noi (eu si Cornel), nu era o problema pentru ca in 45 minute eram in Brasov. Dar ce faceau prietenii din Bucuresti, care mai aveau vreo 3 ore de mers pana acasa ? Cea de-a doua varianta era sa mergem spre stanga, sa ajungem in Saua Schiel si sa coboram apoi pe Jepii Mari. Am ales pana la urma aceasta varianta mai scurta, care ne-a permis sa ajungem in Busteni destul de devreme.

Eu mai facusem Brana lui Raducu (tot cu Cornel) de la iesirea din Valea Seaca dintre Clai pana in Jepii Mici. Insa nu o mai facusem niciodata in sens invers, adica spre Jepii Mari. Aceasta brana traveseaza multele vai care urca spre platou (printre care cele trei versiuni ale Comorilor). Ofera o perspectiva inedita pe de o parte asupra Claii Mari (un perete vertical de cateva sute de metri), si pe de alta asupra platoului Jepilor.

Parcurgerea branei nu ne-a pus absolut deloc probleme (se merge pe curba de nivel). Dupa o scurta pauza in Saua Schiel, am pornit la vale pe Jepii Mari (triunghi albastru). A fost o premiera pentru mine sa cobor pe acolo. Am urcat o singura data Jepii Mari, dar nu i-am coborat niciodata. Am continuat bineinteles coborarea la lumina frontalelor. Era multa lume care cobora la acea ora pe Jepii Mari, semn ca oamenii au profitat la maxim de vremea frumoasa cu care ne-a rasfatat toamna aceasta.

La ora 18:45 eram deja la masina. Ne-am declarat cu totii foarte incantati de traseul realizat si am convenit sa punem pe lista pentru vara viitoare atat Valea Seaca dintre Clai, cat si Hornul cu Flori.

Va las acum sa admirati pozele.

 

Această prezentare necesită JavaScript.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: