Publicat de: Andra Bunea | 11/07/2016

Saua Calului – Postavaru – Muchia Cheii (9 iulie 2016)

Nu prea am avut cu cine sa ies pe munte sau la catarare sambata asta. Dan a lucrat, iar Cosmin si Anca erau plecati la Cheile Dambovicioarei. Ma gandeam ca s-ar putea sa incerc din nou un solo, dar n-a fost cazul. M-a „salvat” Iosif, care era in vacanta in Romania (a venit 2 saptamani din UK) si dorea sa profite cat mai mult de munte in acest timp. Despre Iosif nu am mai povestit in ultima vreme, dar asta nu reduce cu nimic rolul lui in existenta acestui blog. Iosif este cel care s-a tinut de capul meu un an jumate si in cele din urma m-a convins sa creez blogul (in aprilie 2013). De fapt, el mi l-a creat si m-a ajutat la inceput pe partea tehnica. Multumesc Iosif ! Datorita tie, amintirile si pozele mele din ture sunt acum disponibile si altor iubitori ai muntelui (acesta a fost argumentul tau: de ce sa se piarda aceste amintiri ?!). In cei 3 ani si ceva de existenta, blogul a adunat un numar impresionant de vizionari (> 30.000).

M-am bucurat ca pana la urma am cu cine sa ies si m-am gandit ca ar merge un traseu mai usor pentru ca Iosif nu este foarte antrenat (locuieste in sudul Angliei, unde nu sunt deloc munti). Prin urmare, am „scos din buzunar” un traseu pe care imi doream sa-l fac de ceva timp: Muchia Cheii din Postavaru (creasta care coboara dinspre Postavaru spre Cheile Rasnoavei). Ma gandisem chiar sa fac un solo pe-acolo, dar ma bucur ca nu a fost nevoie. Zona este foarte salbatica si mi-a prins bine sa mai fiu cu cineva.

Prognoza arata ok pentru sambata, asa ca nu ne-am grabit sa plecam de la prima ora. La 9 si ceva am iesit din Brasov. Am lasat masina langa gara din Timisu de Sus si la 9:37 am pornit pe traseu. Am mers pe triunghi rosu, care urca spre Spinarea sau Saua Calului (1020 m), mai intai lin prin padure si apoi abrupt pe un fost drum de acces forestier. Odata ajunsi in Saua Calului, ne-am uitat mai intai la indicator: la dreapta in sensul nostru de mers se putea urca urca in Postavaru pe banda galbena, la stanga banda galbena ducea la Poiana Secuilor, iar inainte se putea cobora pe triunghi rosu spre Cheile Rasnoavei. Zona imi este cunoscuta, am mai parcurs aceste trasee.

Ne-am oprit cateva minute ca sa ne rehidratam. La soare era cald, insa din fericire am mers mai mult prin padure si ne-am bucurat de umbra. Am pornit spre Postavaru pe banda galbena si am ajuns la un moment dat la un luminis de unde se vedeau Bucegii, cu Acele Morarului in prim plan. Am inceput sa depanam amintiri de pe vremea cand ieseam pe munte cu Razvan-Luminosu’ si Traian-Gratiosu’. „Iosif, mai tii minte cand am iesit prima data pe Acele Morarului in iulie 2012 cu Razvan si Traian ?!” „Cum as putea sa uit asa ceva ?!” a venit replica imediat.

Am mai urcat putin si am ajuns in Poiana „Trei fetite”, dupa 2 ore de mers din Saua Calului. Am facut o scurta pauza de masa si rehidratare, timp in care i-am explicat lui Iosif planul: o sa urcam mai intai spre dreapta pana pe vf. Postavaru, dupa care ne intoarcem in acest loc si o luam la stanga spre Cheile Rasnoavei pe Muchia Cheii. Ca sa ajungem pe vf. Postavaru, am parasit banda galbena (care coboara spre Brasov), am balaurit mai intai prin padure, dupa care am continuat pe creasta matematica (e si o poteca pe-acolo). In 15 minute eram la telecabina si in alte 5 minute pe varf. Am facut din nou o pauza, in care am admirat peisajul panoramic pe care il ofera Postavaru. Norii pusesera stapanire pe cer si batea vantul. Ne era teama ca ar putea sa inceapa ploaia, desi prognoza nu arata deloc ploaie pentru sambata. Din fericire nu a plouat deloc in timpul zilei; totusi, spre seara s-a declansat furtuna, dar noi eram deja acasa la ora aceea.

In jur de ora 14 eram inapoi in Poiana „Trei fetite” si incepeam coborarea spre Rasnoave pe Muchia Cheii. Stiam ca este o poteca in acel loc, o vazusem data trecuta cand am urcat in Postavaru pe banda galbena. Am gasit destul de repede poteca, bine conturata de altfel. In prima parte am mers printr-o zona despadurita si stancoasa, foarte salbatica si foarte frumoasa. Am vazut si cativa copaci trazniti de fulger; unii inca mai miroseau a ars, semn ca s-a intamplat recent. Natura era luxurianta: flori, fragute si nelipsitele urzici, care ne-au atacat la orice pas. Chiar ii spuneam lui Iosif: „imi place foarte mult zona asta salbatica si plina de flori. Daca n-ar fi fost urzicile, ar fi fost perfect !!”

La un moment dat s-a terminat zona stancoasa si plina de flori si am intrat in padure. Aici am scapat de urzici, dar nu mai aveam deloc peisaj. La inceput am tinut poteca prin padure, dar dupa ceva timp am pierdut-o si am mers mai mult pe baza simtului de orientare in spatiu. Nu a fost prea greu: trebuia sa tinem muchia tot inainte (beneficiam in acest sens si de marcajul forestier) si sa avem grija sa nu ne apropiem prea mult de marginea din stanga, pentru ca acolo erau peretii de catarare. Am mers cam o ora prin padure si am ajuns intr-un loc unde se vedea o poteca la stanga (la vale). In fata se vedea o panta si un luminis. Eu credeam ca suntem deja aproape de Sentinela Cheii de la intrarea in Cheile Rasnoavei, pe care urca Creasta Generalului.

Am propus sa mergem pana acolo si apoi sa ne intoarcem pentru a cobora pe poteca din stanga. In 15 minute eram sus, dar ce sa vezi ?! Muchia Cheii nu se termina acolo. Aveam in fata noastra un varf local, dupa care nu se mai vedea nimic. Din locul acela aveam vizibilitate buna spre Bucegi. Am stat cateva minute si i-am admirat, dupa care am decis sa ne intoarcem la poteca vazuta mai devreme si sa coboram. Nu stateam foarte bine cu timpul (era 4 fara ceva) si nu stiam cat ne-ar mai fi luat pe muchie inainte. Din locul de belvedere in care ne oprisem am incercat sa-mi dai seama ce pereti de catarare sunt sub noi, insa mi-a fost greu sa recunosc zona de sus. Abia dupa ce am coborat, mi-am dat seama ca am mers pana deasupra Peretelui Animalelor. Am parcurs aproximativ 2 treimi din Muchia Cheii. Totusi, de acolo pana la Sentinela Cheii mai era inca de mers. Am lasat restul pe alta data pentru ca nu voiam sa ajungem prea tarziu acasa. De mentionat ca am chiuit tot timpul, atat pe creasta, cat si in padure, ca sa nu dam nas in nas cu Mos Martin !

Am coborat apoi prin padure, mai intai abrupt pe un teren foarte friabil, apoi mai domol pe un picior de deal care nu se mai termina. Eram foarte curioasa sa vad unde o sa iesim. Mare mi-a fost mirarea sa constat ca am iesit in spatele cabanei „Valea Lunga”, pe care o mai vazusem din drumul forestier (dar nu stiam ca se numeste asa). Zona este bine amenajata cu un lac care capteaza paraul venit de sus (cred ca se si pescuieste acolo), cu o sera pentru puieti de brazi si inca o cladire care serveste ca sediu pentru nu-stiu-ce chestie (construita din fonduri europene – scria pe ea). Odata iesiti in drumul forestier, am putut admira peisajul superb din spatele nostru.

Intrucat doream sa ma localizez mai bine, am mai mers putin spre Cheile Rasnoavei ca sa vad ce pereti de catarare sunt in zona. Am trecut de bariera, dupa care am recunoscut imediat Poiana Inului. De aici se vedea bine in dreapta Peretele Animalelor (deasupra lui eram cand am admirat panorama Bucegilor), iar spre stanga sectorul D, unde m-am catarat la inceputul lui mai. Am admirat cu nesat frumusetea salbatica zonei, pusa si mai mult in evidenta de cerul senin. Iata deci ca se poate merge si pe sus pe deasupra peretilor de catarare ! Cred ca bucata pe care am parcurs-o noi este cea mai frumoasa pentru ca ofera o buna vizibilitate spre Predeal si Bucegi. Se poate merge mai departe, insa doar prin padure, si nu se mai vede peisajul. Dupa ce am admirat peretii de catarare sus amintiti, am luat-o inapoi spre Saua Calului, de unde am coborat fara probleme spre gara din Timisu de Sus.

Mi-a placut foarte mult aventura de pe Muchia Cheii pentru ca am putut sa explorez teritorii noi, frumoase si salbatice. Spiritul meu de explorare a fost satisfacut pe deplin !

PS. Detalii despre marcajele din zona puteti gasi la linkul de mai jos: schimbati zona (Postavaru) si cautati traseele cu pornire din Timisu de Sus.

https://gis.modulo.ro/hiking2_0/hiking.html?rel=1401202&amp%3bzona=Post%25C4%2583varu&amp%3btraseu=Bra%25C8%2599ov%2520-%2520Poiana%2520Stechil%2520-%2520Post%25C4%2583varu

Această prezentare necesită JavaScript.

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: